Dealul Cozla

Pe strada Ştefan cel Mare, în faţa Grădinii Publice „Nicu Albu”, se păstrează Casa Neculai Albu, zidită pe la jumătatea veacului XIX. Este o clădire cu etaj, care a aparţinut iniţial lui C.Semaca, fapt pentru care unii preferă să indice monumentul cu numele primului său proprietar. Casa se individualizează în ansamblul construcţiilor din jur prin orientarea şi arhitectura sa. În timp ce toate clădirile sunt orientate est-vest având faţada spre stradă, monumentul se desfăşoară de la nord spre sud, perpendicular pe axul magistralei. De altfel această dispunere constituie un indiciu în plus care dovedeşte existenţa unei străzi secundare ce trecea prin faţa casei, permiţând apropierea „la scară” a diferitelor vehicule. Planul clădirii este dreptunghiular şi comportă existenţa a două corpuri bine diferenţiate funcţional şi constructiv: unul spre miazăzi, cu ferestre arcuite la parter şi fronton la etaj, al doilea ocupând toată partea mediană a clădirii şi, prin dispunerea în linie a încăperilor, dovedeşte că aici se desfăşura întreaga activitate comercială şi financiară dirijată de proprietar. Parterul corpului principal are înfăţişarea unui portic pe ale cărui coloane se sprijină prispa (în stil românesc) a etajului. Sub acest aspect casa Neculai Albu poate fi considerată ca un exemplu tipic de conciliere arhitecturală a noilor tendinţe urbanizant-moderne cu tradiţia vechilor construcţii în lemn. Sursa informațiilor: www.monumenteneamt.ro

Frumoasa vilă de pe str. Ștefan cel Mare nr.18 a fost construită în anul 1929. Aceasta a împrumutat detaliile fațadelor de la Muzeul Cucuteni și Biserica Precista. În prezent, clădirea este folosită ca sediul al societății Moldavia S.A, dar poate fi admirată de la exterior.

În cuprinsul parohiei se află şi fostul schit ,,Sf. Apostoli Petru şi Pavel’’, care a aparţinut de Mănăstirea Bistriţa, dar care până în anul 1989 a fost biserică de mir. Bisericii „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (Schitul Doamna), i se mai spune şi „schitul de peste vale”. Printre vechile biserici care împodobesc astăzi municipiul Piatra-Neamţ se numără fără îndoială, şi Biserica Doamna, ale cărui ziduri imaculate străjuiesc un mic platou din dreapta Bistriţei, sub poalele împădurite ale Cernegurei. Edificiul impresionează de la prima vedere prin dimensiunile sale reduse şi prin simplitatea sa, semn că a fost ridicat pentru a servi nevoilor de credinţă şi evlavie ale unei obşti monahale cu un număr restrâns de vieţuitori. Zidurile puternice, care depăşesc uneori grosimea de 1,5 m, se înalţă după obişnuitul plan treflat, cu absidele bine conturate şi care prezintă la exterior câte trei faţete plane îmbinate în unghi. Acoperişul în două ape, uşor evazat deasupra absidei altarului, se desfăşoară unitar până la clopotniţa scundă ce se înalţă la extremitatea vestică, deasupra intrării originare” (M. Dragotescu – 2003). În momentul primei sfinţiri biserica a avut o singură încăpere, şi mult mai târziu s-au adăugat pridvorul de pe axul longitudinal al navei şi veşmântăria de pe latura sudică, în dreptul absidei altarului. Pridvorul îngust este acoperit cu o boltă stelară susţinută de patru perechi de nervuri, ce contrastează cu puritatea stilistică a bolţii semi-cilindrice a naosului, care se întinde inclusive deasupra altarului. Absidele laterale sunt scobite în grosimea zidurilor, iar deasupra ieşirii din naos se află un mic cafas ce asigură accesul în clopotniţă, Restaurată în anii 1991-1993, i se mai adaugă un pridvor pe latura sudică. Biserica Doamna nu a avut pictură nici în interior nici în exterior. Cea interioară a fost realizată între anii 1995-1998. Deasupra intrării în pridvor s-au executat recent două medalioane în mozaic cu portretele Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. În schimb, catapeteasma executată din trei dulapi de proporţii impresionante, etalează întreaga gamă de motive sculptural caracteristice unui stil neobizantin oarecum autohtonizat prin prezenţa masivă a elementelor decorative preluate din arta populară a Văii Bistriţei. Registrele superioare cuprind icoane zugrăvite direct pe scânduri iar cele de la bază icoane detaşabile, separate prin colonete miniaturale, artistic sculptate. Motivele vegetale stilizate domină cu autoritatea câmpurilor dintre icoane şi o mare parte din suprafaţa uşilor împărăteşti, iar chipurile sfinţilor, pictate de Mihai Zugravul, se impugn prin expresivitate şi printr-o fericită îmbinare a culorilor. Următoarea inscripţie aflată chiar pe iconostas oferă şi precizia cronologică necesară datării acestei creaţii cu incontestabile calităţi artistice: „Această sfântă catapeteasmă s-a făcut prin sârguinţa Cuvioşiei Sale Kir Kalestru ieromonah şi duhovnic al acestui schit, la leat 1802”. În legătură cu datarea monumentului, este greu de precizat anul zidirii, dată fiind lipsa oricărei menţiuni epigrafice sau documentare care să-l amintească. De un mare ajutor în datarea aproximativă a Schitului Doamna ne este inscripţia de pe crucea de piatră care s-a păstrat ca document de patrimoniu în dotarea bisericii: „Aici odihneşte robul lui Dumnezeu ieromonah Mitrofan, de care este făcută Sfânta biserica aceasta” fapt ce indică data morţii ctitorului la 6 decembrie 1790. Rezultă deci că biserica s-a zidit anterior acestui an, probabil 1789 (?), catapeteasma fiind montată ulterior de ieromonahul Kalistru, succesorul ctitorului Mitrofan. Istoricul Marcel Dragotescu (2003), arată că „ţinând seama de specificul vieţiii sihaste româneşti şi de evoluţia altor lăcaşuri monahale din Moldova şi din zonă, considerăm că Schitul Doamna s-a construit încă de la jumătatea secolului al XVIII-lea pe această vatră, folosind o mică bisericuţă de lemn, pentru ca apoi, între anii 1788-1790, să se ridice actual biserică de zid”. În favoarea acestui punct de vedere pledează şi cărţile liturgice care s-au mai păstrat, cele mai vechi datând din perioada 1760-1785: o Evanghelie tipărită în perioada 1762, cu o însemnare scrisă cu litere chirilice pe mai multe pagini, un Octoih editat la Bucureşti în 1774 şi un Triod apărut la Râmnic în 1784. Credit foto & text: www.monumenteneamt.ro

“Această sfântă biserică a fost făcută prin silinţa şi cheltuiala lui Ioil, egumen de Bisericani, 1776 – / s – Hs – Nika. ” Biserica “Adormirii Maicii Domnului” din Vânătorii Pietrei este construită din bârne de brad pe temelie de piatră, în stil specific moldovenesc, cu plan cruciform, absidele laterale şi cea a altarului fiind uşor pronunţate. Pridvorul de la sud şi pronaosul ce prelungeşte spre vest nava bisericii sunt adaosuri ulterioare, ca şi turla oarbă cu acoperământ bulbat, ce conferă totuşi mai multă supleţe şi amplitudine întregului edificiu. Acoperişul de draniţă în două ape, cu margini evazate, se rotunjeşte la absida altarului şi deasupra extremităţii vestice. Toate absidele prezintă la exterior un înveliş pentagonal din scânduri, spaţiile dintre sânurile laterale şi absida altarului închizându-se în unghiuri drepte. În interior, pridvorul şi pronaosul prezintă un acoperământ plan, însă naosul se înalţă printr-o elegantă boltă longitudinală semicilindrică, ce se desfăşoară până la iconostas. Absidele laterale sunt acoperite în arc iar altarul este dominat de o boltă transversală de susţinere, spre care converg nervurile unui segment de sferă. Tâmpla actuală este de dată recentă şi reţine atenţia prin vivacitatea culorilor şi prin expresivitatea icoanelor care o compun. În schimb, catapeteasma originară, realizată odată cu biserica în secolul al XVIII-lea şi care se păstrează în Muzeul Mănăstirii Văratic, este o piesă de mare valoare artistică şi deosebită frumuseţe. Lucrată în lemn de tei şi stejar, vechea tâmplă de la Vânătorii Pietrei respectă cu stricteţe dispunerea ierarhică şi spaţială specifică iconografiei creştine ortodoxe, dar ceea ce frapează de la prima vedere în aceste picturi este îmbinarea unor elemente stilistice diferite dar nu şi eclectice, din care a rezultat un ansamblu unitar de certă originalitate. Psihologia personajelor biblice emană un anume hieratism bizantin, cromatica folosită are acea strălucire interioară specific renascentistă, iar frecvenţa planurilor secundare de inspiraţie locală trimite cu insistenţă la frescele de la Voroneţ şi Suceviţa. Biserica de lemn Adormirea Maicii Domnului din Piatra-Neamț este încadrată drept monument istoric. Ansamblul are codul NT-II-a-B-10559 și este format din următoarele componente: - Biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului” (cod LMI NT-II-m-B-10559.01) - Turn clopotniță (cod LMI NT-II-m-B-10559.01)

Casa de lemn Ivaşcu a fost construită la începutul secolului al XIX-lea din bârne fasonate peste care s-au aplicat ulterior straturi succesive de tencuială. Temelia înaltă, din piatră de râu fixată cu mortar, era executată cu multă atenţie devenind astfel cel mai important element în estetica faţadei şi a clădirii în ansamblu.  Corpul asimetric al construcţiei este fragmentat de un pridvor deschis, susţinut de 5 colonete de lemn şi cu acoperământ propriu. De altfel, acest pridvor, care constituie elementul caracteristic al construcţiilor de acest tip, apare ca o dezvoltare sudică a cerdacului cu arcaturi în acoladă, ce se întinde pe toată lungimea faţadei. Senzaţia de asimetrie a construcţiei este întreţinută şi de intrarea aflată pe segmentul din stânga al cerdacului şi al faţadei, cu toate că uşa principală are o poziţie centrală. În sfârşit, sub pridvor se deschide în arc intrarea supraînălţată a beciului, cu uşi ce evocă vechile porţi medievale şi asigură întregii clădiri o notă de un pitoresc deosebit. Deşi acoperişul de draniţă a fost modificat iar excesul de tencuială estompează frumuseţea nudă a pereţilor de lemn, Casa Ivaşcu rămâne, măcar ca amintire, o adevărată insulă a trecutului în efluviul modernizării actuale a oraşului.

Centrul de Cercetări Biologice “Stejarul” Piatra-Neamț este sucursala fără personalitate juridică a INCDSB București și a fost înființat în 1957 prin decizia nr. 2271 /1.11.1956, pe lângă Facultatea de Biologie-Geografie a Universității “Al. I. Cuza” din Iași. Sediul actual este într-o casă aflată pe lista monumentelor istorice din oraș, ridicată la începutul secolului al XX-lea.

Biserica „Buna Vestire” din Piatra-Neamţ, situată pe strada 1 Decembrie 1918, are o istorie bogată de trei secole. Istoria acestui lăcaș de cult începe în 1719, când boierul Iordache Dărmănescu a ridicat împreună cu soţia, Safta, o biserică în zonă, care, iniţial a aparţinut de Gârcina. De atunci, cartierul a luat numele de Dărmănești. Însă, ca biserică boierească, până în 1930, ea fost condusă de călugări. Ambii ctitori sunt pomeniţi anual, în slujba de Buna Vestire. De menţionat un lucru mai puţin cunoscut din această veche biserică: aici se află icoana Maicii Domnului cu Pruncul, îmbrăcată în argint, a cărei primă menţionare datează anul 1661. Icoana este însă mult mai veche, iar anul 1661 apare ca fiind anul în care s-a făcut prima minune menţionată în cele opt medalioane care se află pe marginea icoanei. Pe această mică icoană, a mai fost un mic medalion, ce se poate să fi fost din metal preţios, căci se mai găseşte scris: „Închipuirea şi măsura sfintei şi făcătoarei de minuni icoane prea Sfintei Maici a lui Dumnezeu de la Caplunpvschie”. Credit foto & text: www.viatanemteana.info

Biserica „Buna Vestire” din Piatra-Neamț a fost construită în anii 1779-1787 din bârne de lemn, dispune orizontal și „încheiate” în coadă de rândunică, pe temelie de piatră și acoperită cu draniță. În anul 1999, biserica a fost strămutată de la Bistrița (o localitate vecină), prin grija arhimandritului Ciprian Zaharia, stareţul Mănăstirii Bistriţa, pe dealul Cozla, într-un loc pe care se afla în trecut „Schitul Draga”, dar care a ars.