Teatrul Tineretului din Piatra-Neamț

Fie ca mergem impreuna intr-o tura pe apa sau luati parte la un team building, ne dorim sa aducem zambet și bucurie copiilor si adultilor pe care ii invatam sa respire aventură, creand amintiri de neuitat. Mottoul nostru este "Live.Travel.Adventure"

Ţinutul Zimbrului, este o zonă care adăpostește o moştenire spirituală şi naturală fără preţ, meleaguri binecuvântate, aflate la graniţa dintre realitate şi basm.

Pentru că arta în toate manifestările ei reflectă cel mai bine o epocă şi pentru că, nu-i aşa, o imagine face mai mult decât o mie de cuvinte, necesitatea galeriilor de artă în viaţa urbei nu poate fi pusă în discuţie, căci impactul pe care diferitele manifestări artistice mai mult sau mai puţin temporare îl au asupra gustului public poate constitui un bun prilej de dezbatere. Dacă muzeul de artă ca instituţie este depozitarul valorilor artistice pe care timpul le consacră, galeria de artă consemnează în timp real pulsul mişcărilor, atitudinilor, tendinţelor artistice de tot felul, fiind din acest punct de vedere locul în care se fac văzute la cald şi într-o succesiune suficient de dinamică evoluţiile personale şi preocupările de moment ale artiştilor contemporani. Expunerea publică a producţiei artistice de ultim moment este prilejuită de multitudinea de evenimente, unele autoprovocate – ca expoziţia de autor sau personala, în care artistul nu poate lipsi de la confruntarea lui solitară cu publicul –, altele la care artistul se alătură confraţilor săi la expoziţii colective sau de grup, bienale, saloane, expoziţii naţionale, majoritatea găzduite de galeriile de artă specializate în astfel de evenimente. Este şi cazul Galeriilor de artă „Lascăr Vorel” din Piatra-Neamţ, despre a cărei istorie, de câteva decenii, ne vom ocupa în acest scurt articol. „Un public de toate vârstele a umplut până la refuz sălile noii galerii pietrene de artă «Lascăr Vorel» inaugurată joi la amiază ...”. Aşa îşi începea L. Martin articolul de pe prima pagină a ziarului „Ceahlaul” din 22-24 mai 1993, despre noua galerie de artă (L. Martin: Gabriel Liiceanu la inaugurarea Librăriei Humanitas – Cărţile sunt un mod de a evita nespălarea în ordinea spiritului, în Ceahlăul, anul V, nr. 849, 22-24 mai 1993, p.1-3), numită de către filosoful Gabriel Liiceanu, aflat la deschidere (În acelaşi spaţiu se inaugura, tot atunci, prima librărie Humanitas de la Piatra-Neamţ), o mandală, un posibil loc de contemplaţie şi de renaştere spirituală (E. Nicolae, O mandală la Piatra-Neamţ,în Acţiunea, anul III, nr. 253, 21-27 mai 1993, p. 1-3) Sursa info: Complexul Muzeal Național Neamț 

PNL a fost oficial fondat la 24 mai 1875, când un grup de liberali, printre care Ion C. Brătianu, Mihail Kogălniceanu, A.G. Golescu, Gh. Vernescu, Tache Anastasiu, au pus bazele formațiunii politice care avea să marcheze istoria României moderne. Originile mișcării liberale trebuie însă căutate cu mult mai devreme, în perioada pașoptistă, momentul 1875 constituind doar instituționalizarea și coagularea unor grupări care existau deja pe scena politică. După 1866 liberalii au jucat practic rolul principal în procesul de modernizare a României. Primul președinte al Partidului Național Liberal a fost Ion C. Brătianu. În 1877, în timpul guvernării liberale, România și-a proclamat Independența. PNL a contribuit semnificativ la dezvoltarea și reformarea societății românești, fiind primul partid care a pledat, în 1892, pentru introducerea sufragiului universal. În toată această perioadă, liberallismul a devenit fundamentul ideologic pe care s-a construit România modernă, iar liberalii au acționat sub principiul „Prin noi înșine!” care este și astăzi deviza Partidului Național Liberal. La finele Primului Război Mondial România și-a împlinit obiectivul național al Marii Uniri, în timp ce la putere se afla tot un cabinet liberal. De altfel, PNL s-a aflat la guvernare aproape neîntrerupt între 1914 și 1919 (cu excepția perioadei martie – noiembrie 1918). Perioada interbelică a fost una prolifică pentru România și pentru liberali, care au promovat reforma agrară, organizarea administrativă unitară, o nouă legislație electorală și măsuri de refacere a economiei. Liberalii s-au aflat la putere în perioada 1922-1928 (cu o mică întrerupere între martie 1926 și iunie 1927) și apoi în intervalul 1933-1937. Activitatea PNL a fost suspendată între 1938 și 1944, când a fost reluată doar pentru o scurtă etapă. După cel de-al Doilea Război Mondial regimul comunist a stopat progresul României în termeni de construcție democratică. Instaurarea unui sistem totalitar a însemnat abolirea pluralismului politic și dizolvarea partidelor politice democratice, inclusiv a PNL, care și-a încetat activitatea în noiembrie 1947. Mulți dintre fruntașii liberali au murit în închisorile comuniste, plătind cu viața credința în principiile democratice și valorile liberale, în vreme ce alții au fost fortați să ia calea exilului. Timp de aproape 50 de ani, liberalii din exil, mulți dintre ei foști lideri ai studenților și tineretului PNL, au continuat să-și promoveze ideile și crezurile și au păstrat viu spiritul PNL. În 1989, după căderea comunismului, o parte dintre aceștia s-au întors în țară pentru a reorganiza și reconstrui Partidul Național Liberal, cărora li s-au alăturat personalități din țară. Printre cei care au repus bazele formațiunii liberale s-au numărat Dan Amedeo Lăzărescu, Nicolae Enescu, I.V.Săndulescu, precum și Radu Câmpeanu, primul președinte postcomunist al PNL. În primele zile ale anului 1990, PNL s-a reînregistrat ca partid politic și a început o nouă etapă din existența sa politică. În anii ‘90 mișcarea liberală a experimentat o perioadă relativ tumultoasă, caracterizată prin sciziuni succesive, fragmentări și tentative de unificare. Toate au făcut parte din procesul de construcție instituțională a PNL, care a reușit să aducă sub sigla sa nu doar grupările care se revendicau din zona liberalismului, ci s-a impus ca pol de centru-dreapta pe scena politică din România. Procesul reunificării liberale a început sub președinția lui Mircea Ionescu – Quintus. Ca parte a Convenției Democratice, alianța opoziției unite, PNL a participat la coaliția de guvernare din perioada 1996-2000, deținând portofolii importante în cabinet, precum finanțele și economia pentru o perioadă sau cel al justiției. După 2001 PNL și-a întărit poziția absorbind și alte partide considerate compatibile ideologic și și-a continuat procesul de consolidare organizatorică internă, extinzându-și baza locală și sporindu-și forța filialelor din teritoriu. În 2003 PNL a devenit parte a Alianței Dreptate și Adevăr – Alianța DA PNL-PD, iar după alegerile parlamentare din 2004, președintele PNL de atunci, Călin Popescu-Tăriceanu, a devenit primul premier liberal al României după căderea comunismului. În timpul guvernării PNL, România a atins un nivel de dezvoltare economică fără precedent, sub impulsul unor politici liberale, incluzând reducerea fiscalității, încurajarea inițiativei private și a investițiilor. Din punct de vedere politic, forța electorală a PNL l-a transformat într-unul dintre cele 3 partide mari din România. În 2009, senatorul Crin Antonescu a devenit președintele PNL și a adus formațiunea politică la cel mai mare scor din ultimele două decenii. De asemenea, Crin Antonescu a fost, după Radu Câmpeanu în 1990, primul liberal care a intrat în competiția prezidențială, în 2009. Programul lui Crin Antonescu din 2009 s-a intitulat „România bunului-simț.” În 2010, ca recunoaștere a performanței politice, Crin Antonescu a fost reconfirmat în funcția de președinte, iar moțiunea pe care a prezentat-o Congresului PNL – „Prin noi înșine, acum!” – a devenit documentul programatic al PNL. În 2011, Partidul Național Liberal a format alături de Partidul Conservator (PC) Alianța de Centru Dreapta (ACD). Aceasta și-a unit mai departe forțele cu Partidul Social Democrat, punându-se astfel bazele Uniunii Social Liberale (USL), proiectul politic al opoziției unite.Membrii TNL care au împlinit vârsta de 35 de ani în timpul exercitării unei funcţii într-un organism de conducere al TNL, la orice nivel, pot activa în cadrul TNL până la încheierea mandatului respectiv. Organizarea şi funcţionarea structurilor prevăzute la alin. 1 este stabilită printr-un Regulament aprobat de către Delegaţia Permanentă a partidului.

METAL DETECT ROMAN este un club dedicat detecției de metale, istoriei naționale și internaționale. CMDR este parte integrantă din Asociatia ''CLUB SPORTIV MTB ROMAN''

Pavilionul Expozițional Republicii

Societatea Română de Lăută

Vasile Negru este din Răcăciuni, județul Bacău, a lucrat în construcții în tinerețe, dar a profitat de o șansă ivită și a intrat în rândurile Ministerului de Interne, ca polițist. Locuiește cu soția în Piatra-Neamț de circa 30 de ani. Prima încercare în ale sculpturii a avut-o în armată când, într-un calup de săpun a sculptat un chip de femeie, care i-a fost luat de un superior la liberare, ca amintire. Peste ani a absolvit cursurile unei scoli populare de artă, acolo unde a învățat câteva dintre tehnicile picturii și sculpturii. Autor: Vasile Negru Anul: 1983 Material: ciment Amplasament: în fața sediului Arhivelor Naționale din Piatra Neamț  Sursa foto & text: www.ziarpiatraneamt.ro

Bustul Elenei Cuza a fost realizat din bronz, de către sculptorul Silviu Bejan, cel care a studiat desenul și sculptura timp de 10 ani la Liceul de Artă Victor Brauner din Piatra-Neamț și modelarea potretelor la Academia de Artă din Vancouver, licențiat al Institutului de Artă ”G. Enescu” din Iași.  Elena Cuza (n. 17 iunie 1825, Iași – d. 2 aprilie 1909, Piatra-Neamț), cunoscută și ca Elena Doamna, a fost soția domnitorului Alexandru Ioan Cuza. S-a născut la Iași, în familia Rosetti și a murit la Piatra-Neamț, fiind înmormântată la Solești, Vaslui.