Barajul de la Bicaz este unul dintre cele mai vizitate locuri din tot județul Neamț, impresionând prin dimensiunile sale. Este prima construcţie de acest tip ridicată în România printr-un imens efort uman care a durat 10 ani (1950-1960).
Construirea unui baraj pe Bistrița a fost visul inginerului Dimitrie Leonida, care a pus la punct proiectul hidrocentralei de la Stejaru, construcție care urma să producă energie electrică pentru toată Moldova, cu ajutorul apelor Bistriței.
Peste 18.000 de oameni, printre care militari, deținuți politici sau locuitori de pe Valea Bistriței, obligați de regimul comunist, au lucrat la ridicarea barajului de la Bicaz, a tunelului de aducţiune şi a uzinei electrice de la Stejaru. S-au construit locuințe de tip baracă, în cartierele Dodeni și Ciungi, cantine, dar și un spital de șantier pentru cei organizați în colonii de muncă.
Cele mai grele și mai periculoase munci erau distribuite preoților, intelectualilor sau „chiaburilor” și constau în săpatul, dislocarea și transportul sterilului cu vagoneți, astfel în timpul lucrărilor se produceau frecvent accidente datorate lipsei de experienţă şi a condiţiilor de lucru. La temelia barajului au fost excavaţi aproximativ 1.300.000 metri cubi de stâncă care ţin piept pentru 1,2 miliarde de metri cubi de apă.
Barajul Bicaz are înălţimea de 127 metri şi este cel mai mare baraj de greutate de pe râurile interioare ale României, fiind depăşit de Porţile de Fier I şi al treilea dintre cele mai înalte baraje din ţară. Este al 9-lea baraj de greutate, ca înălţime, din Europa.
Construcția este formată din 30 de ploturi (blocuri) separate prin rosturi etanşate în amonte cu pene de beton armat şi cupru.
Corpul barajului este străbătut de galerii, puţuri de aerisire şi nişe de vizitare. În încăperile special amenajate sunt instalaţii de acţionare şi comandă, echipamente de urmărire şi comportare a fiecărui element. Au fost strămutaţi 18.760 de oameni (aproape 2300 de gospodării din 20 de sate) pentru a închide barajul şi pentru a se forma lacul de acumulare.
Unii au preferat să nu-și părăsească locurile natale și au demontat casele bucată cu bucată, iar acolo unde s-a putut, le-au reclădit mai sus, departe de apele lacului care urma să vină.
Cimitirele au fost strămutate și transportate pe ”Drumul Morților”, copacii au fost tăiaţi, iar construcţiile demolate, uneori chiar prin dinamitare.
În satul Hangu singura clădire ce nu a putut fi dinamitată complet a fost Biserica Hangu (construită din beton armat cu șină luată de la o cale ferată dezafectată), a cărei rămasițe se văd atunci când apele lacului sunt secate, în verile secetoase sau iernile geroase. Se spune că cei care au încercat să o dinamiteze, au fost urmăriți până la moarte de un blestem. În incinta barajului există un seismograf de mare precizie, care înregistrează cele mai mici trepidații ale mașinilor grele care traversează zona.
Corpul barajului este străbătut de galerii, puţuri de aerisire şi nişe de vizitare, iar în încăperile special amenajate sunt instalaţii de acţionare şi comandă, echipamente de urmărire şi comportare a fiecărui element.
Proiectat să reziste unui cutremur cu o magnitudine de 9.5 grade pe scara Richter, barajul de la Bicaz nu s-a confruntat niciodată cu probleme și a trecut cu bine de marele cutremur din 4 martie 1977.
Scenariul legat de ruperea barajului de la Bicaz în cazul unei avarii este echivalent cu un dezastru, cu breşă de 75% pe lăţime şi înălţime, unda de viitură ar atinge la Piatra-Neamț (la Barajul Bâtca Doamnei) 19,5 metri.
Aflată la doar 30 km de Piatra-Neamț, stațiunea Izvorul Muntelui reprezintă o importantă poartă de acces pe Masivul Ceahlău. Pasionații de drumeții pe munte aleg de cele mai multe ori această opțiune datorită priveliștii superbe și a diferitelor trasee cu plecare de aici.
Foto via Alex Pers
Lacul Roșu este un lac de baraj natural format în urma prăbușirii unui versant din cauza cutremurului din 23 ianuarie 1838, cu o magnitudine de 6,9. Acesta se află la poalele Muntelui Hășmașul Mare, în apropierea Cheilor Bicazului, la intersecția dintre județele Neamț și Harghita, la o distanța de 10 km de Bicaz-Chei (Neamț) și de 26 km de Gheorgheni (Harghita).
Lacu Roșu a devenit în timp și o importantă stațiune turistică. Împrejurimile lacului au un microclimat plăcut, deosebit de benefic pentru tratarea stărilor de extenuare fizică și psihică, insomnii, neurastenii. Temperatura medie multianuală este de 8°C, peste media de 6°C a depresiunilor intramontane. Valea este practic ferită de vânturi, aerul deosebit de curat, bogat în aerosoli naturali, împrejurimile pitorești oferă condiții excelente pentru cei ce caută surse de regenerare rapidă pe cale naturală.
Bicaz este un mic oraș din județul Neamț, format din localitățile componente Bicaz (reședința), Capșa, Dodeni și Izvoru Muntelui, și din satele Izvoru Alb, Potoci și Secu. Acesta are o populație de circa 6000 locuitori.
Acesta rămâne însă un oraș important de tranzit în plin sezon, fiind în drumul turiștilor atât spre Cheile Bicazului + Lacul Roșu, cât și spre Barajul Bicaz + Durău. Pentru o scurtă oprire, puteți admira aici Muzeul de Istorie (fostul teatru sătesc) și Palatul Primăriei Bicaz (fosta casa regală), ambele încadrate pe lista clădirilor istorice.
CENTRALA HIDROELECTRICĂ
Centrala hidroelectrica „Dimitrie Leonida” este amplasata la piciorul muntelui Botosanu, la o distanta de aproximativ 15 km de baraj, urmând vechiul curs al Bistriței. Aceasta a fost pusa in funcțiune in anul 1960, devenind cel mai important obiectiv aflat in administrarea sucursalei Bistrița.
Într-o prima etapa au fost montate 4 grupuri de 27,5 MW care au intrat in functiune pe rand in perioada 1 octombrie 1960–2 februarie 1961. Ultimele doua grupuri de cate 50 MW au intrat in exploatare la 29 iunie 1962, respectiv la 5 octombrie in acelasi an.
Ca urmare a îmbunatățirilor aduse și a testelor de calificare, centrala a fost selectata pentru furnizarea de servicii de sistem: reglaj secundar de frecventa-putere, asigurarea rezervei terțiare rapide de putere activa, asigurarea restaurării Sistemului Energetic National in cazul unor avarii extinse sau căderii totale a sistemului.
Centrala a produs in cei peste 50 de ani de existenta peste 20 de miliarde de MWh.
TUNELUL DE ADUCȚIUNE
Galeria tunelului de aducțiune al apei (4.655 m lungime, Ø interior de 7 m), străbate muntele Botoșanu și se întinde între cele 4 deschideri ale prizei de apă (ce se compune dintr-o parte subterană de 90 m lungime, o construcție supraterană de 70 m ce susține mașina de curățat grătarele și, puțul umed de 46 m adâncime în care se află vane plane de 6,50 x 9,00 m, etanșate în amonte) – aflate în amonte de baraj la 1,5 km și, hidrocentrala aflată la 15 km distanță în aval – pe firul Bistriței (care formează în această zonă o buclă ce înconjoară muntele Botoșanu).
Tunelul are un strat interior din beton armat și unul exterior din beton simplu, cei 424 m finali ai galeriei fiind blindați cu tolă metalică. De la tunel la conductele forțate, joncțiunea se face printr-o piesă metalică de 60 t de tip pantalon de 14,2 m, înglobată într-un masiv de beton. Conductele (care conduc apa la turbine) sunt în număr de 2, sunt încastrate în două masive de ancoraj, au diametrul de 4.2 - 3.8 m și căderea de 90 m, au o porțiune aeriana oblică și una subterană orizontală și sunt vizibile de pe DN15. Conducta din dreapta alimentează cele 4 turbine mici iar cea stângă pe cele 2 mari. Pe fiecare fir al conductei în aval de piesa pantalon sunt montate în serie doua vane de tip fluture (de siguranță respectiv de manevră).
Castelul de echilibru (amplasat pe axul tunelului) este format dintr-o cameră – aeriană – superioară (înălțime 17 m și diafragmă cu Ø interior de 33 m) și un puț (adâncime de 70 m și Ø interior de 23 m). Cu scopul disipării energiei, fundul castelului are o geometrie cu vute laterale.
Geologic, priza de apă este situată într-o zonă de șisturi negre, iar restul (conducta de derivație, castelul de echilibru, casa vanelor, conducta forțată și hidrocentrala) într-una de sedimente marno-argiloase.
Lacurile Pângărați și Vaduri sunt amplasate de o parte şi de alta a DN15, fiind două din cele nouă lacuri de acumulare de pe cursul Bistriţei. Acestea au fost declarate arii de protecţie specială avifaunistică, oferind condiţii favorabile de hrană şi adăpost necesare iernatului pentru numeroase specii migratoare, mai ales lebede şi raţe sălbatice. Chiar merită să faceți o oprire aici pentru a le admira!
Casa regală din Bicaz este un monument istoric situat în orașul Bicaz. Frumoasa clădire este localizată și poate fi admirată pe str. Barajului nr.4. Aceasta a fost construită în anul 1912, iar în prezent găzduiește sediul Primăriei Bicaz.
ANUNȚ IMPORTANT: Momentan muzeul este închis pentru renovări.
Întemeiat în anul 1958, Muzeul de Istorie din Bicaz funcţionează din 1966 în clădirea fostului teatru sătesc „Ion Calinderu”. Construită la începutul secolului al XX–lea, clădirea muzeului este înscrisă ca monument istoric. Expoziția permanentă a muzeului de istorie și etnografie este structurată pe trei spații distincte care ilustrează istoria monografică de pe Valea Bistriței, dar și cele 102 picturi donate orașului de pictorița Iulia Hălăucesu.
Sursa informațiilor și a fotografiilor: www.monumenteneamt.ro
Gârcina este o comună din județul Neamț, formată din satele Almaș, Cuejdiu și Gârcina (reședința). Aceasta este așezată în partea de sud-est a Munților Stânișoara și la zona de contact cu Subcarpații Moldovei (vestul depresiunii Cracău-Bistrița). Se află chiar în centrul județului, pe malurile râului Cuejdiu, la nord de municipiul Piatra-Neamț. Este străbătută de șoseaua națională DN15C, care leagă Piatra Neamț de Fălticeni.
Roznov este un mic oraș din Neamț, format din localitățile componente Chintinici, Roznov (reședința) și Slobozia.
Orașul se află în partea de nord a depresiunii Cracău-Bistrița, pe râul Bistrița, la 15 km sud-est de municipiul Piatra-Neamț.
Este străbătut de șoseaua națională DN15, care leagă Bacău de Piatra-Neamț și mai departe de Bicaz. La Roznov, acest drum se intersectează cu șoseaua județeană DJ156A, care îl leagă spre nord de Girov (unde se intersectează cu DN15D), Dobreni (unde se intersectează cu DN15C), Negrești și Crăcăoani, și spre sud de Borlești, Tazlău și mai departe în județul Bacău de Balcani, Pârjol și Ardeoani (unde se termină în DN2G). Prin oraș trece și calea ferată Bacău-Bicaz, care este deservită de stația Roznov.
Principalele atracții din Roznov sunt: Biserica „Sfântul Ierarh Nicolae”, Biserica „Sfinții Apostoli”, dar și Parcul Central și Obeliscul eroilor din Războiul Ruso-Turc.
