Cele mai căutate locații

DESCRIERE GENERALĂ Cabana Dochia este situata în zona superioară a masivului Ceahlau, pe platou, la altitudinea de 1750 m, între vîrfurile Lespezi (1805 m) şi Bîtca Gheodon (1845 m). Are o poziţie dominantă, cu vizibilitate totală spre est, sud-est şi sud, şi este principala cabană a Masivului Ceahlău, fiind singura bază de cazare la mare altitudine. Construcţia cabanei a început în primăvara anului 1913 şi a fost finalizată în toamna aceluiaşi an. Este prima cabană turistică construită în Carpaţii Răsăriteni. De-a lungul anilor a fost extinsă în repetate rânduri, iar capacitatea de cazare s-a mărit treptat. Ca urmare a deteriorării grave a adăpostului montan în timpul primului război mondial, au fost efectuate importante lucrări de restaurare. La 6 august 1922, cu ocazia sărbătoririi Ceahlăului (Ziua Muntelui cum spun localnicii), refăcută, cabana cuaproximativ 30 de locuri, a fost pusă din nou la dispoziţia drumeţilor, de astă dată pentru un timp îndelungat. La inaugurare au fost prezente 606 persoane. Următoarea refacere a cabanei a avut loc în anul 1946, iar în anii 1958–1959 a fost extinsă pentru a putea primi mai mulţi turişti (120 locuri). Încăperi vechi au fost completate cu altele noi, cu ziduri din piatră fixată cu mortar şi a fost introdusă lumina electrică. În anul 1962 cabana putea găzdui 150 turişti la priciuri. În anii 1984-1988, capacitatea şi condiţiile de confort ale cabanei au crescut prin adăugarea unei noi aripi, cu trei niveluri. ┄ TESTIMONIAL SCRIS DE ALEX FILIP Cazarea – Cabana Dochia dispune de camere de 6, 7 sau 14 persoane, cu baia la comun pe hol, unde tariful este de 85 lei/pers. În studenție am stat în ele și chiar a fost distractiv. Partea bună e că există și 8 camere de 4 persoane, cu baie proprie, tariful fiind de 400 lei/cameră/noapte. Camerele sunt simple, curate și bine încălzite. Ca sfat aici, când rezervați, cereți o cameră la etaj, asta ca să aveți parte și de un balcon de unde puteți admira direct răsăritul, așa cum și eu am făcut-o. Restaurant – În ciuda altitudinii la care se află, restaurantul cabanei este foarte variat. Pe site-ul cabanei găsiți și puteți răsfoi meniul. Din punctul meu de vedere, tarifele sunt rezonabile, știind cât de greu e de aprovizionat acest loc, plus că nu e plină cabana chiar tot timpul. Poate de la foame sau de la poftă, însă aici am mâncat o mămăligă cu brânză și smântână cum nu mai mâncasem de multă vreme. Dotări & Facilități – E bine de știut că Dochia a fost renovată recent, fața cabanei fiind nou-nouță. La interior diferențele sunt evidente doar în zona de restaurant și mai puțin în zona de cazare. Noutatea este că între timp au apărut câteva facilități noi și menționez sauna și ciubărul. Din păcate, noi nu ne-am putut bucura de ele, fiindcă erau închise, dar voi poate aveți mai mult noroc.

La intrarea în oraşul Târgul-Neamţ, în localitatea Humulești, se poate vizita frumoasa casă memorială a cunoscutului și carismaticului scriitor român, Ion Creangă. Și această atracție e de neratat dacă vizitați zona Târgului. Casa memorială este situată pe strada ce poartă acum numele marelui scriitor. La câteva sute de metri, în lateralul casei, se află „Ozana cea frumos curgătoare şi limpede ca cristalul, în care se oglindeşte cu mâhnire Cetatea Neamţului de atâtea veacuri”, după cum avea să rememoreze Ion Creangă în „Amintiri din copilărie”. Casa a fost construită în anul 1830 de Petre Ciubotariu, bunicul din partea mamei scriitorului.  În anul 1835, fiul acestuia, Ştefan Ciubotariu, s-a căsătorit cu Smaranda Creangă, de loc din Pipirig, iar ca dar de nuntă au primit această casă. Într-o formulă expozițională îmbogățită, muzeul invită vizitatorii într-o lume a „Amintirilor din copilărie” sugestiv creionată prin bunurile culturale etalate în interiorul și exteriorul casei. Materialele expoziționale complementare constând în panouri foto-documentare, ecran touchscreen și reproduceri fotografice, aflate în curtea interioară și în spațiul expozițional nou construit evidențiază biografia și opera marelui scriitor humuleștean, valoarea etnografică a locuinței, și ocupațiile și meșteșugurile practicate în lumea satului tradițional din secolul al XIX-lea. Noua expoziție permanentă, datorită lucrărilor de restaurare, respectă pe deplin specificul locuinței tradiționale de la jumătatea secolului al XIX-lea. Martor tăcut al vremurilor, imobilul păstrează în linii mari compartimentarea inițială. Potrivit mărturiilor lăsate de autorul capodoperei „Amintiri din copilărie” și a descrierilor din prima jumătate a secolului al XX-lea, casa avea o cămară din care se urca în pod, o tindă și o cameră de locuit, aceasta din urmă fiind organizată după specificul interiorului caselor țărănești din acea perioadă: sobă mare cu cuptor de dormit, culme pe care atârnau hainele de sărbătoare, ladă de zestre, laviță pentru șezători, icoane vechi, ștergare la ferestre, iar în mijloc, uneltele de țesut și tors. După donația din 1944 a Sofiei Grigoriu, nepoata de soră a junimistului, prin care casa în care a copilărit scriitorul humuleștean a intrat în proprietatea „Asociației Generale a Învățătorilor din România”, s-au făcut primele demersuri pentru amenajarea locuinței ca muzeu. Începând din 1951, scopul acestei intituții de cultură a fost și va rămâne și de acum înainte acela de a cultiva memoria renumitului scriitor.

Cetatea Neamț este una dintre cele mai impresionante cetăți medievale din România și un adevărat simbol al județului nostru.   Cetatea făcea parte din sistemul de fortificații construit în Moldova la sfârșitul secolului al XIV-lea, pentru apărarea împotriva otomanilor. Această cetate elegantă și impresionantă a fost construită pe vremea lui Petru I și a fost fortificată în secolul al XV-lea de Ştefan cel Mare, el dând dispoziție ca zidurile cetății să fie înălțate cu circa 6-7 m și să fie construite creneluri și ferestre înguste, prin care apărătorii cetății puteau să supravegheze şi să lovească dușmanii. Cetatea este faimoasă şi pentru că este unul dintre subiectele principale în poemul „Muma lui Ștefan cel Mare” (1857), de Dimitrie Bolintineanu. În 1476, după ce învinsese oștile Moldovei în Bătălia de la Valea Albă, sultanul otoman Mahomed al II-lea l-a obligat pe Ștefan cel Mare, să se îndrepte spre Cetatea Neamț. Pe https://monumenteneamt.ro/cetatea-neamtului găsiți mai multe informații despre acest obiectiv turistic deosebit de important din Neamț. PROGRAM DE VIZITARE: Luni este închis. 10:00-18:00 (aprilie-septembrie) 9:00-17:00 (octombrie-martie) TAXĂ DE VIZITARE: adulți - 24 lei preșcolari, elevi - 6 lei studenți, grup adulți - 12 lei

Rezervaţie geologică, botanică şi peisagistică, Parcul Natural Cheile Bicazului - Hăşmaş este un paradis al alpiniştilor, cuprinzând cele mai spectaculoase chei din România, Cheile Bicazului. Creasta calcaroasă a Masivului Hăşmaş a permis dezvoltarea spectaculoasă a fenomenelor carstice de suprafaţă (Cheile Bicazului, Cheile Bicăjelului și Cheile Şugăului).  Această arie protejată prezintă un deosebit interes ştiinţific din punct de vedere geologic, geomorfologic, paleontologic, peisagistic, dar şi din punctul de vedere al diversităţii biologice generate de marea varietate a condiţiilor geoclimatice.  Cheile Bicazului sunt cu adevărat renumite în România, datorită mărimii lor impresionante, fiind una dintre principalele atracții turistice din Neamț. De asemenea, Lacul Roşu, aflat în proximitate și format prin bararea naturală a apelor pârâului Bicaz (anul 1837), oferă privirii un peisaj deosebit de pitoresc.

Prima atestare documentară a Curţii Domneşti de la Piatra-Neamţ apare într-un document emis în anul 1491, când Ştefan cel Mare face danie Mănăstirii Tazlău, trei sate “care au fost din ocolul curţilor noastre de la Piatra“. Curtea Domnească şi-a îndeplinit funcţiile de curte a domnitorilor Moldovei până în secolul al XVII-lea.  Începând cu anul 2010, ansamblul Curtea Domnească a intrat într-un amplu proces de reabilitare. Frumoasa ctitorie a lui Ştefan cel Mare, cu toate părțile ei componente, se mai păstrează şi astăzi fiind cunoscută drept centrul istoric al urbei și inima orașului Piatra-Neamț. Situat pe un platou în jurul căruia s-a dezvoltat actualul oraş, complexul architectural este format din Biserica “Sf. Ioan Domnesc”, Turnul-clopotniţă şi Zidul de incintă cu Muzeul Curtii Domnești.

Hanul Ancuței este un vestit han turistic situat de-a lungul unuia din principalele drumuri europene ce străbat România (E85), la o distanță de 27 km de municipiul Roman și 40 km de municipiul Piatra-Neamț. Ca localizare, el se află în comuna Tupilați. Hanul a fost ridicat la începutul secolului al XVIII-lea (anul 1718, după cum este înscris pe placa amplasată la intrarea în han). El oferea loc de popas pentru negustorii ce călătoreau spre Roman, Suceava sau Iași. Hanul Ancuței a devenit celebru prin plasarea aici a acțiunii din volumul Hanu-Ancuței (compus din 9 povestiri), publicat în anul 1928 de marele scriitor român Mihail Sadoveanu (1880-1961). În prezent, Hanul Ancuței reprezintă unul dintre cele mai vizitate restaurante din județ. De asemenea, e bine de știut că aici există și spații de cazare, dar și că se organizează diverse evenimente private sau pentru publicul larg.

Lacul Cuejdel este cel mai mare lac de baraj natural din țară și unul din cele mai tinere, fiind format în urma unor alunecări masive de teren, pe o suprafață de aproximativ 35 ha în urmă cu aproximativ trei decenii. Alunecările de teren succesive s-au produs între anii 1978 -1991, cauzele fiind precipitațiile abundente și un cutremur de pământ. Date fiind structura rocilor din zonă și înclinația mare a pantei, nu este exclus ca în viitor să se producă și alte fenomene și să continue formarea de lacuri. Lacul are o suprafaţă de 12 ha, 1 km lungime, 102 m lăţimea medie şi aproximativ 7,5 m adâncime. Datorită formei sale mai este numit şi Lacul Crucii. Pitorescul peisajelor și sălbăticia locurilor fac din acest colț de rai o atracție pentru toți iubitorii de natură și de călătorii, dar mai ales pentru pasionații de fotografie. În anul 2004 zona a fost declarată arie protejată de interes național. Rezervația Naturală Lacul Cuejdel cuprinde luciul de apă și suprafețe forestiere adiacente. Rezervația se află pe teritoriul Ocolului Silvic Gârcina și este administrată de Direcția Silvică Neamț. E bine de știut că în rezervație sunt interzise camparea, focul deschis, pescuitul sportiv. De asemenea, în prezent nu mai este permis accesul auto până la lac, dar sunt posibile oricând drumeții pe jos sau cu bicicleta. Recomandările privind comportamentul turiştilor se regăsesc şi pe panouri informative. În cazul grupurilor organizate mai mari de 10 persoane trebuie solicitat un aviz de acces de la Ocolul Silvic Gârcina. (tel/fax: 0233242270 sau e-mail: gircina@neamt.rosilva.ro) La Lacul Cuejdel se poate ajunge pe cel puțin două trasee, distanţa de la Piatra-Neamţ până la lac fiind de aproximativ 25 de km. Cel mai cunoscut traseu este cel prin comuna Gârcina, sat Cuejdiu. De la bariera unde se poate lăsa mașina se ajunge la lac în aproximativ o oră – o oră și jumătate, traseul fiind marcat şi destul de ușor de parcurs. A doua variantă este prin comuna Crăcăoani, traversând satele Magazia și Cracăul Negru. Acest traseu poate fi parcurs atât pe jos cât şi cu bicicleta. 

Supranumit şi „Marea dintre Munţi”, Izvorul Muntelui din județul Neamț este cel mai mare lac antropic de pe râurile interioare ale României şi singurul lac de interior pe care se serbează „Ziua Marinei”. Lacul se intinde pe circa 35 km lungime, la poalele Masivului Ceahlău, volumul apei susţinut de impresionantul baraj înălţat în anii 1950-1960 poate ajunge până la 1250 milioane mc.

Lacul Roșu este un lac de baraj natural format în urma prăbușirii unui versant din cauza cutremurului din 23 ianuarie 1838, cu o magnitudine de 6,9. Acesta se află la poalele Muntelui Hășmașul Mare, în apropierea Cheilor Bicazului, la intersecția dintre județele Neamț și Harghita, la o distanța de 10 km de Bicaz-Chei (Neamț) și de 26 km de Gheorgheni (Harghita). Lacu Roșu a devenit în timp și o importantă stațiune turistică. Împrejurimile lacului au un microclimat plăcut, deosebit de benefic pentru tratarea stărilor de extenuare fizică și psihică, insomnii, neurastenii. Temperatura medie multianuală este de 8°C, peste media de 6°C a depresiunilor intramontane. Valea este practic ferită de vânturi, aerul deosebit de curat, bogat în aerosoli naturali, împrejurimile pitorești oferă condiții excelente pentru cei ce caută surse de regenerare rapidă pe cale naturală.

Mănăstirea Agapia este aşezată pe valea pârâului Agapia şi este străjuită din toate părţile de munţi înalţi şi păduri seculare, iar în partea de jos, de livezi şi grădiniţe cu flori, ce împodobesc casele şi curţile călugăriţelor, constituind un peisaj pitoresc. Frumoasa mănăstire este împodobită spre nemurire de sfinţii pictaţi de Nicolae Grigorescu între anii 1858 – 1861.  Această mănăstire din Neamț este singura așezare monahală din țară care poartă numele de „dragoste creștină" - grecescul „agapis". Se spune că mănăstirea și-a preluat numele de la Sihastrul Agapie care, conform tradiției, ar fi ridicat în secolul al XIV-lea, în această zonă retrasă a Neamțului, o bisericuță din lemn. Numele acestui călugăr a fost preluat apoi și de munții care înconjoară mănăstirea, dar și de pârâu și de așezarea din vale. COLECȚIA MĂNĂSTIREASCĂ DE LA AGAPIA In anul 1927, s-a infiintat in cadrul Manastirii Agapia cel dintai muzeu manastiresc care cuprinde nu numai obiecte de cult si arta religioasa, ci si obiecte de arta laica: tesaturi, cusaturi, sculpturi in lemn, podoabe si alte obiecte de arta provenite din diferite zone ale tarii. Expozitia muzeului de la Manastirea Agapia s-a amenajat in 4 sali spatioase si 2 sali de trecere iar exponatele au fost selectate si potrivite pe tematica colectiei. Veti gasi aici lucrarile originale ale celebrului pictor Nicolae Grigorescu. Foto via https://viziteaza-romania.com/

Mănăstirea Bistrița, zidită de domnitorul Alexandru cel Bun în anul 1406, este o mănăstire ortodoxă de o foarte mare valoare istorică și arheologică. De această ctitorie își leagă numele și alți voievozi moldoveni importanți: Ștefan cel Mare, Petru Rareș și Alexandru Lăpușneanu. Fiind situată la aproximativ 8 kilometri mai spre vest de orașul Piatra-Neamț, mănăstirea a dăinuit timp de peste șase veacuri la adăpostul pădurilor ce o acoperă, înfruntând, ca toate lăcașurile noastre de credință și cultură, greutățile și încercările istoriei. SCURT ISTORIC: - La început, aici a fost o mică și modestă biserică din lemn, la care au slujit probabil ucenici ai lui Nicodim. - Mănăstirea Bistrița a fost zidită înainte de anul 1407 (prima atestare documentară) de către domnitorul Alexandru cel Bun al Moldovei (1400-1432), care a înzestrat-o cu sate, moșii și odoare scumpe.  - În anul 1498, Ștefan cel Mare a zidit un turn clopotniță, cu paraclis, închinat Sfântului Mucenic Ioan Domnesc de la Suceava, cu o pictură în frescă de o mare valoare artistică și iconografică, care se păstrează până astăzi.  - În 1546, Petru Rareș a renovat mănăstirea și a construit un zid împrejurul ei.  - În anul 1554, Alexandru Lăpușneanu a renovat mănăstirea complet. - În 1814 se execută frontonul bisericii, iar la 1878 se adaugă cerdacul de pe latura sudică. „Personalități de seamă, cu nume de rezonanță, au fost îngropate aici, la Bistrița. În camera ctitorilor se odihnesc, în somnul lor de veci, Alexandru cel Bun și Doamna Ana, soția lui (piatra funerară ar fi fost pusă de Ștefan cel Mare), doi dintre copiii lui Ștefan cel Mare (Alexandru, rănit în luptele de la Războieni, și Ana, sora lui), fiica lui Petru Rareș (ambițioasa eroină a cunoscutei nuvele a lui Al. Odobescu). În pronaos se află mormintele lui Ivașcu Golescu (din 1584). Până și în pridvorul îngust se află un mormânt, al mitropolitului Atanasie (1632). Momentele funerare aflate la Bistrița sunt sculptate și multe poartă ornamente caracteristice stilului gotic. Ușa din lemn masiv de tei este sculptată cu motive vegetale. În pridvor se mai văd fragmente de pictură originală datând din 1590.” descria scriitorul Victor Nămolaru, în cartea sa „Mic îndreptar turistic la Piatra-Neamț” (anul 1969).

Mănăstirea Neamț este cea mai veche și însemnată mănăstire nu doar din județ, ci din toată regiunea Moldovei, fiind denumită și „Ierusalimul Ortodoxiei Române”.  Mănăstirea este atestată documentar din anul 1407, însă rădăcinile în timp ale activității monahale se întind până în veacul al XII-lea. Ctitorirea mănăstirii îi este atribuită voievodului Petru I Mușat (1375-1391), care a construit prima biserică din piatră, astăzi dispărută, însă, pe amplasamentul mănăstirii, existase o bisericuță mai veche din lemn, numită Biserica Albă, construită de monahi cu un secol înainte.  Biserica actuală din incinta mănăstirii a fost ctitorită de voievodul Ștefan cel Mare la sfârșitul secolului al XV-lea și are hramul „Înălțarea Domnului”.  În biserica se afla Icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni, pictată în anul 665 in Israel, pe care domnitorul Alexandru cel Bun a primit-o in dar de la Împaratul bizantin Ioan al VIII-lea Paleologul. Aici se mai află și cea mai veche bibliotecă mănăstirească cu peste 18.000 de volume și o impresionantă colecție muzeală. 

Manastirea Secu este o vatra de traire duhovniceasca a carei vechime se ridica la aproape 500 de ani. Pe domeniul feudal al Cetatii Neamtului, pe valea Pârâului Secu, în jurul anului 1500 se aseaza un grup de sihastri care cu timpul, vor întemeia în anul 1530 sub conducerea Ieroschimonahului Zosima, calugar de la Manastirea Neamt, schitul cu acelasi nume: Schitul lui Zosima. Domnitorul Petru Rares a cladit biserica Schitului Zosima pe locul actualei biserici a cimitirului manastirii. Schitul a fost îngradit cu zid de piatra la anul 1550 de Elena, sotia voievodului si de fiii sai, zid din care se mai pastreaza o mica parte la intrarea în manastire, în dreptul actualei biserici a cimitirului, unde era poarta de intrare în schit si clopotnita acestuia. Acelasi domnitor Petru Rares, în prima lui domnie, a întarit stapânirea asupra pamânturilor ce apartineau mosiei Cetatii Neamtului, daruind aceste pamânturi spre folosire calugarilor de pe valea Pârâului Secu. Episcopul Melchisedec Stefanescu, vorbind despre începuturile Manastirii Secu aminteste ca pâna în anul 1910 se afla pe zidul clopotnitei din manastire, în nisa unde se afla acum o fresca cu Sf. Ioan Botezatorul, pisania originala de la biserica construita de Voievodul Petru Rares, pisanie care s-a deteriorat prin macinare din cauza asprimii vremurilor. În vremea voievozilor Alexandru Lapusneanul (1552-1561 si 1564-1568), Petru Schiopu (1574-1579) si Aron Tiranul (1591-1595), Schitul Zosima mai primeste câteva danii spre folosinta si întretinerea calugarilor sihastri din aceste locuri. Spre sfârsitul veacului al XVI-lea, Schitul lui Zosima cunoaste o dezvoltare deosebita, mai ales din punct de vedere economic: daniilor particulare li se adauga acum danii si confirmari domnesti, iar numele egumenului Dosoftei, unul dintre ucenicii lui Zosima, este des pomenit în pricinile de vecinatate cu mai vechii si puternicii calugari de la Manastirea Neamt. Sursa informațiilor și mai multe detalii găsiți pe https://manastireasecu.ro/

Situată din punct de vedere jurisdicţional-administrativ în cadrul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei-Arhiepiscopia Iaşilor şi din punct de vedere geografic în judeţul Neamţ, Mănăstirea Varatic constituie una dintre cele mai cunoscute şi vizitate monumente ale acestui judeţ şi totodată cea mai mare aşezare monahală feminină din ţara noastră. Aceasta a fost fondată de maica Olimpiada în anul 1785.  Amplasată într-un cadru natural deosebit, la o altitudine ce nu depăşeşte 460m, într-o mică depresiune flancată la miazănoapte de dealul Filiorul, la apus de înalta culme Dealul Mare, iar la miazănoapte de scunde coline, Varaticul se bucură de o climă blândă de-a lungul întregului an, fapt care a împrimat probabil şi denumirea locului. Peisajul specific zonei submontane - cu pajişti întinse şi păduri dese de brad este îmbogăţit de modestele case mănăstireşti, risipite de-a lungul unor înguste sau mai generoase poteci şi învăluite de flori şi livezi roditoare, în mijlocul cărora se înalţă zveltă silueta bisericii „Adormirea Maicii Domnului”, secondată bisericuţe „Sf.Ioan Botezătorul” şi „Schimbarea la Faţă”. Toate aceste elemente concură la farmecul blajin al acestei aşezări monahale, veritabil sat mănăstiresc, care este „pe de-o parte o prelungire a satului românesc, o punte de legătură între lumea de dincolo de hotarele acestei aşezări şi aceea care a acceptat voturile monahale, iar pe de alta, o deschidere spre lume, spre viaţă, spre semeni.” Vatră monahală, relativ nouă, datând de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, Varaticul continuă firul monastic a două aşezări mănăstireşti mai vechi - Boiştea şi Topoliţa. Dacă mănăstirea Boiştea, apare menţionată întâia oară într-o „carte” a domnitorului Ştefan al II-lea, datată 6 iunie 1446, în schimb mănăstirea Topoliţa ia naştere prin fenomenul „roirii monahale”, constând în strămutarea monahiilor de la Boiştea, pe la jumătatea secolului al XVI-lea.

Muzeul de Artă Eneolitică Cucuteni a fost inaugurat pe data de 24 iunie 2005, de Ziua Municipiului Piatra-Neamţ, în preajma aniversării a 120 de ani de la descoperirea staţiunii eponime a culturii Cucuteni şi a 70 de ani de la înfiinţarea Muzeului de Istorie şi Arheologie. La baza înfiinţării sale a stat Hotărârea Guvernului României, nr.109 din 5 februarie 2004, prin care clădirile dintr-o serie de municipii reşedinţă de judeţ, între care şi Piatra-Neamţ, ce aparţinuseră filialelor Băncii Naţionale a României, erau trecute în subordinea muzeelor judeţene din zonele respective, cu scopul de a fi transformate în unităţi muzeale. Muzeul Cucuteni  din Piatra-Neamț reprezintă practic îndeplinirea dezideratului mai multor generaţii de arheologi şi – în acelaşi timp – o recunoaştere a eforturilor constante depuse timp de peste şapte decenii de către Muzeul de Istorie şi Arheologie din Complexul Muzeal Neamț, care constituie principala instituţie de profil din România ce a contribuit la cercetarea şi valorificarea patrimoniului cultural cucutenian prin numeroasele manifestări cultural-ştiinţifice interne şi internaţionale (sesiuni, colocvii, simpozioane, conferinţe), precum şi prin publicaţiile (reviste, culegeri, monografii, sinteze, repertorii, cataloage, broşuri, pliante), realizate integral sau în colaborare, astfel încât în prezent cultura Cucuteni este civilizaţia preistorică europeană cea mai intens studiată. În plus, Muzeul de Istorie şi Arheologie a creat şi un cadru organizatoric oficial, unic în ţară, destinat exclusiv cercetării şi valorificării patrimoniului cultural cucutenian – Centrul Internaţional de Cercetare a Culturii Cucuteni, al cărui sediu se află chiar în incinta noii instituţii muzeale. Imobilul, care adăposteşte această expoziţie de excepţie, este înscris în Lista Monumentelor Istorice. Clădirea, în fapt cea mai spectaculoasă din punct de vedere arhitectonic din Piatra-Neamţ, a fost ridicată între 1928-1930 de către antreprenorul Carol Zani, după un proiect al fostului arhitect-şef al capitalei, Roger Bolomey. Construită pe cinci niveluri, aceasta a aparţinut în perioada 1930-1948 primei bănci private din Piatra-Neamţ – Banca Petrodava. Ulterior, după naţionalizare, ea a trecut în proprietatea Băncii Naţionale a României, până în anul 2004, când a fost inclusă în domeniul public al judeţului Neamţ, iar din anul următor a devenit muzeu. PROGRAM: Zilnic: 09 – 17 (octombrie – martie); 10-18 (aprilie – septembrie); Luni: închis   TARIFE: adulți - 16 lei preșcolari, elevi - 4 lei studenți, grup adulți - 8 lei

Telegondola este fără doar și poate una dintre cele mai importante investiții și puncte de atracție ale orașului Piatra-Neamț. Inaugurată în luna februarie 2008, instalația modernă pe cablu a transportat până în prezent peste 1 milion de turiști către vârful Muntelui Cozla. În cele 22 de gondole turiștii pot viziona o frumoasă panoramă a orașului, cu tot cu împrejurimi: lacul de acumulare Bâtca Doamnei, Muntele Pietricia, dar și Masivul Ceahlăul ce se poate observa în toată splendoarea lui în zilele frumoase. Vă invităm așadar să ne vizitați acest remarcabil obiectiv turistic al orașului Piatra Neamț! CÂTEVA DETALII ÎN PLUS: Producătorul instalației este firma austrica Doppelmayr. Întreaga instalație se întinde pe o lungime de 1915m având nu mai puțin de 10 stâlpi. Cel mai înalt stâlp al investiției este de 64 de metri fiind plasat pe Bulevardul Decebal. Ca și condiții de călătorie vă informăm că viteza de transport este de 6m/s. Telegondola din Piatra-Neamț beneficiază de 22 de gondole în total, fiecare gondolă având 8 locuri pe scaune, fiind capabilă să transporte nu mai puțin de 640 kg/gondolă. La o asemenea viteză, călătoria dumneavoastră va fi de minim 8 minute, între cele două puncte și anume: Gară aflată la altitudinea de 323m și punctul de sosire Dealul Cozla aflat la altitudinea de 632m. TARIFE: Adulți - 45 lei urcare și coborâre Adulți - 25 lei urcare sau coborâre Copii intre 5 si 14 ani - 25 lei - urcare și coborâre Copii intre 5 si 14 ani - 20 lei - urcare sau coborâre Copiii sub 5 ani beneficiază de gratuitate Pentru grupuri mai mari de 20 de persoane se aplică reduceri Cetățenii mun. Piatra Neamț și ai localităților limitrofe** (Alexandru cel Bun, Dumbrava Roșie, Gârcina și Girov) beneficiază de prețuri speciale.  Mai multe informații găsiți aici: https://www.telegondolapiatraneamt.ro/

IMPORTANT: Bilete de acces pot fi achiziționate din incinta Muzeului Cucuteni. Dar e bine de știut că turnul a fost lovit de un fulger în vara anului 2022, iar vizitarea acestuia a fost suspendată temporar. ┄ În centrul istoric al urbei se află, alături de Biserica Domnească „Sf. Ioan Domnesc”, Turnul-Clopotniţă sau Turnul lui Ștefan cel Mare. Acesta e considerat de multă lume, localnici sau turiști, drept simbolul orașului Piatra-Neamt.  Turnul a fost zidit în anul 1499, la un an după construcţia bisericii. Pe faţada turnului se pot observa brâie din cărămidă şi celebrele discuri mici de teracotă smălţuită şi colorată. Astăzi, în camera clopotelor, se regăsesc patru clopote: cel mare, din secolul al XVII-lea, are o sonoritate unică, unul din secolul al-XIX-lea şi încă două clopote care sunt turnate recent.  O legendă urbană spune că în Turnul lui Ştefan a locuit timp de 26 de ani moşul Gheorghe Lazăr, un adevarat pelerin, unic pentru viaţa lui duhovnicească. Pe la jumătatea secolului al XIX-lea se face supraînălţarea turnului, peste ultimul nivel medieval creându-se o încăpere pentru "păzitorii de foc". Mecanismul primului ceas de mari dimensiuni, al Turnului Clopotniţă a fost adus de la Viena în anul 1861. De-a lungul timpului mecanismul ceasului a fost schimbat de mai multe ori, iar cel existent a fost montat în anul 1920, prin contribuţia unor negustori din zonă. ┄ POVESTEA SFÂNTULUI GHEORGHE PELERINUL, CEL CARE A TRĂIT DOUĂ DECENII ÎN ACEST TURN Sfântul Gheorghe Pelerinul s-a născut în anul 1846, în Șugag (astăzi în județul Alba), pe vremea când Transilvania făcea parte din Imperiul Habsburgic. Fiind dintr-o familie de oameni credincioși, de mic iubea postul și rugăciunea. La vârsta de 24 de ani, s-a cununat, fiind binecuvântat de Dumnezeu cu cinci copii. După ce a trăit paisprezece ani în căsnicie, în anul 1883, cu încuviințarea soţiei sale, a luat hotărârea să meargă la Ierusalim, ca pelerin, împreună cu mai mulți țărani din satul său. Acolo a rămas patruzeci de zile, mergând de trei ori pe zi la Sfântul Mormânt pentru slujbe. Apoi s-a dus și la celelalte Locuri Sfinte: Betleem, Ierihon, Iordan, Nazaret, Tabor. La peștera Sfântului Xenofont s-a întâlnit cu un pustnic care i-a prorocit că nu va ajunge călugăr, ci va trăi mergând din loc în loc, în lipsă, sărăcie și rugăciune neîncetată; numai astfel avea să-și mântuiască sufletul. După ce a mers în pelerinaj și la Sfântul Munte Athos, s-a întors în satul său, după trei ani de când plecase. Sfântul n-a mai rămas mult în satul său, ci și-a început călătoria în hotarele țării. Viața sa la Piatra-Neamț Auzind de numeroasele mănăstiri din Moldova, în anul 1895, Gheorghe a trecut Carpații și s-a așezat la Piatra-Neamț, unde a primit o cămăruță în turnul clopotniță al bisericii Sfântul Ioan domnesc. În acest loc a rămas până la sfârșitul vieții sale. Noaptea dormea cel mult trei ore în chilia sa din turn, apoi, în biserică, se ruga și făcea sute de metanii. Ziua străbătea străzile orașului, șoptind neîncetat psalmi, desculț și cu capul descoperit, vara și iarna. Nu se întorcea până nu sfârșea toată Psaltirea de rostit într-o zi. Lunea, miercurea și vinerea nu mânca nimic, până a doua zi. Iar celelalte zile mânca o dată pe zi. Adeseori intra în câte o brutărie și cumpăra câte un sac de pâine, pe care cineva îl ducea până la turn. La ora la care se întorcea, în jurul lui se adunau o mulțime de săraci, și fericitul Gheorghe le împărțea pâinile. Celor care îi cereau bani le dădea ceea ce primise pe drum. Pelerin la mănăstirile nemțene Toate mânăstirile dimprejur îi erau nespus de iubite, dar mai ales Bistrița, unde era icoana Sfintei Ana. Aproape de mânăstirea Sihăstria, moșul Gheorghe și-a săpat pentru nevoință o groapă, în care se ascundea, rugându-se aproape toată ziua; iar când se întorcea în mănăstire, îi spunea plin de mulțumire părintelui Ioanichie, starețul acestei mănăstiri: „Astăzi am fost în cer!”. Părintele Ilie Cleopa poveștește o minune săvârșită de sfânt la Tg. Neamț. Moșul Ghoerghe Lazăr a salvat viața unei evreice care era să moară la naștere. Aceasta și-a botezat copilul creștinește și toate rudele sale au îmbrățișat religia ortodoxă. Și-a prevestit sfârșitul și și-a ales locul de odihnă Sfântul și-a prevestit sfârșitul „O să mor când s-or tulbura popoarele și, la moartea mea, va fi sărbătoare și vor trage clopotele din țară.” Aceste cuvinte s-au adeverit când, în anul 1916, de praznicul Adormirii Maicii lui Dumnezeu, trupul Sfântului a fost găsit, tocmai când țara intra în război, iar clopotarul bisericii Sfântului Ioan din Piatra Neamț urca să tragă clopotele.  A fost îngropat în cimitirul orașului Piatra-Neamț. După optsprezece ani, unul dintre ucenicii lui, vrând să-i mute moaștele la Râșca, a venit cu căruța la Piatra Neamț, l-a dezgropat și punându-le într-un sicriaș, a pornit la drum. Dar aproape de Mănăstirea Văratec caii s-au abătut din drum și osemintele au fost duse la Mănăstirea Văratec unde au rămas până astăzi. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în rândul Sfinților, cu zi de pomenire la 17 august.

Dacă tot ați depus efortul de a ajunge până la Cabana Dochia, ar fi și păcat să nu urcați și pe Vârfu Toaca (1904 metri altitudine). Și nu vă lăsați descurajați de cele 519 trepte! Acestea sunt extrem de fotogenice și suntem siguri că veți face o mulțime de poze numai bune de pus în ramă. Cât despre priveliștea de sus, aceasta e într-adevăr copleșitoare. Veți putea admira întregul platou al Masivului Ceahlău, stânca Panaghia (unul dintre simbolurile muntelui), lacul Izvorul Muntelui (considerat marea din Carpați) și multe alte așezări, printre care și orașul Piatra Neamț (aflat la doar 30km în linie dreaptă).