Stadionul și clubul sportiv „Ceahlăul” Piatra-Neamț

Lacul Bâtca Doamnei din Piatra-Neamț, la care se adaugă și cele de la Pângărați și Vaduri (spre Bicaz), au devenit de-a lungul timpului atracții principale de weekend atât pentru turiștii care vizitează zona, cât și pentru localnici deopotrivă, datorită frumuseții speciilor de păsări pe care le pot întâlni aici: lebăda mută sau lebăda cu ciocul roșu, la care se adaugă și rața mare, corcodelul și alte păsări migratoare. Lacurile menționate sunt situate pe cursul mijlociu al râului Bistrița și oferă, alături de clima propice și resursele trofice bogate, condiții prielnice de iernat pentru aceste specii de păsări migratoare de apă ale culoarului est-carpatic. Migrația lebedelor pe lacurile din zonă începe în luna octombrie și se termină cel târziu în luna martie, însă unele exemplare aleg să nu plece, putând fi admirate în tot cursul anului. 

“LA CAIACE” este fără doar și poate o activitate turistică de neratat! Deschis pe malul lacului Bâtca Doamnei, La Caiace este un concept relativ nou care a pus Piatra-Neamț pe lista oraşelor care au spaţii neconvenţionale destinate relaxării şi regăsirii de sine. La Caiace este un spaţiu în aer liber, amenajat în stilul spaţiilor „nature friendly”. E acel loc unde pietrenii, turiştii, artiştii, sportivii, fotografii se adună în zilele frumoase ca să îşi petreacă un timp preţios departe de oraş. Conceptul în sine propune programe de sport și evenimente inedite, gândite ca o alternativă de petrecere a timpului liber, activități educative, culturale, sportive și de relaxare. Odată ce căldura se instalează pe deplin, iar soarele începe să se arate, în toată splendoarea sa, cuvântul de ordine devine outdoor. Proiectul „La Caiace” este inițiat de Maia Outdoor și Asociația FII ACTIV, susținători ai programelor de distracţie pentru copii şi părinţi, pentru cei ce vor să cucerească parcul din faţa blocului, dar şi pe cei ce ţintesc către vârfurile cele mai înalte.

Lacurile de pe raza municipiului Piatra-Neamţ sunt acumularea Bâtca Doamnei (cu o suprafață de 255 ha şi un volum de circa 10 milioane mc, format de barajul cu acelaşi nume) şi lacul Reconstrucţia (10 ha și 250 mii mc, din care se desprinde canalul hidrotehnic al Bistriţei), ambele fiind lacuri de acumulare pe râul Bistriţa. Format în anul 1962 prin bararea Bistriţei şi îndiguirea pe partea stângă a unui perimetru din albia majoră a acestui râu, Lacul Bâtca Doamnei a devenit în scurt timp un refugiu pentru locuitorii oraşului. Acesta este alimentat, în principal, cu apă din lacul Izvoru Muntelui (Bicaz), prin intermediul canalului de aducţiune al Hidrocentralei de la Stejaru, la care se adăugă vechiul curs al răului Bistriţa, cu un debit foarte redus, precum şi pârâul Doamnă, afluent de dreapta al lacului. Lacul are o suprafaţă de 240 hectare, o lăţime maximă de 1050 metri, o lungime de 3200 metri şi o adâncime maximă de 15 metri. E bine de știut că apa potabilă pe care o consumă pietrenii este furnizată într-o mare măsură de apa Lacului Bâtca Doamnei.

Râul Bistriţa izvorăşte din munţii Rodnei, aflați în Maramureș, şi străbate judeţul Neamţ pe o lungime de 118 km, având suprafaţa bazinului hidrografic de 3678 kmp. Altitudinea medie a bazinului hidrografic este de circa 920 m, iar relieful se caracterizează prin masivitate şi altitudini mai mari în vest şi în partea superioară a bazinului hidrografic, apoi tot mai reduse spre est şi sud-est. După anul 1960, cursul mijlociu şi inferior al râului Bistriţa a fost amenajat hidroenergetic prin construirea unui număr de 9 lacuri de acumulare şi a 13 hidrocentrale. Cel mai mare lac de acumulare este Izvorul Muntelui, cu un volum de 1,12 miliarde mc. Bistrița e și-n prezent un râu cunoscut publicului larg mai ales datorită istoriei și tradiției plutașilor. „Orice turist ce vine să vizieze încântătoarele pozițiuni din Neamț nu trebuie să părăsească această regiune până nu face o escursie pe plută. Este o escursie de la Dorna la Piatra.” descria Victor Nămolaru în cartea „Mic îndreptar turistic la Piatra-Neamț (anul 1969)”. Autorul descria acest mijloc de transport, dar și de agrement, astfel: „Pluta este o reuniune de grinzi, catarge, dulapuri puși unul lângă celălalt și legați prin chingi. Pentru escursiuni nu se va merge decât pe plute de dulapi, celelalte fiind mai periculoase. Ea este condusă prin două lopeți, foarte rudimentare, numite condeie. Plutașul din față poartă numele de cârmaci, și de el depinde aproape toată conducerea, celalt se chiamă dălcăuși și șade la cealaltă extremitate a plutei.” Credit foto: Ciprian Ionuț

Pe strada Ştefan cel Mare, în faţa Grădinii Publice „Nicu Albu”, se păstrează Casa Neculai Albu, zidită pe la jumătatea veacului XIX. Este o clădire cu etaj, care a aparţinut iniţial lui C.Semaca, fapt pentru care unii preferă să indice monumentul cu numele primului său proprietar. Casa se individualizează în ansamblul construcţiilor din jur prin orientarea şi arhitectura sa. În timp ce toate clădirile sunt orientate est-vest având faţada spre stradă, monumentul se desfăşoară de la nord spre sud, perpendicular pe axul magistralei. De altfel această dispunere constituie un indiciu în plus care dovedeşte existenţa unei străzi secundare ce trecea prin faţa casei, permiţând apropierea „la scară” a diferitelor vehicule. Planul clădirii este dreptunghiular şi comportă existenţa a două corpuri bine diferenţiate funcţional şi constructiv: unul spre miazăzi, cu ferestre arcuite la parter şi fronton la etaj, al doilea ocupând toată partea mediană a clădirii şi, prin dispunerea în linie a încăperilor, dovedeşte că aici se desfăşura întreaga activitate comercială şi financiară dirijată de proprietar. Parterul corpului principal are înfăţişarea unui portic pe ale cărui coloane se sprijină prispa (în stil românesc) a etajului. Sub acest aspect casa Neculai Albu poate fi considerată ca un exemplu tipic de conciliere arhitecturală a noilor tendinţe urbanizant-moderne cu tradiţia vechilor construcţii în lemn. Sursa informațiilor: www.monumenteneamt.ro

Frumoasa vilă de pe str. Ștefan cel Mare nr.18 a fost construită în anul 1929. Aceasta a împrumutat detaliile fațadelor de la Muzeul Cucuteni și Biserica Precista. În prezent, clădirea este folosită ca sediul al societății Moldavia S.A, dar poate fi admirată de la exterior.

În cuprinsul parohiei se află şi fostul schit ,,Sf. Apostoli Petru şi Pavel’’, care a aparţinut de Mănăstirea Bistriţa, dar care până în anul 1989 a fost biserică de mir. Bisericii „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (Schitul Doamna), i se mai spune şi „schitul de peste vale”. Printre vechile biserici care împodobesc astăzi municipiul Piatra-Neamţ se numără fără îndoială, şi Biserica Doamna, ale cărui ziduri imaculate străjuiesc un mic platou din dreapta Bistriţei, sub poalele împădurite ale Cernegurei. Edificiul impresionează de la prima vedere prin dimensiunile sale reduse şi prin simplitatea sa, semn că a fost ridicat pentru a servi nevoilor de credinţă şi evlavie ale unei obşti monahale cu un număr restrâns de vieţuitori. Zidurile puternice, care depăşesc uneori grosimea de 1,5 m, se înalţă după obişnuitul plan treflat, cu absidele bine conturate şi care prezintă la exterior câte trei faţete plane îmbinate în unghi. Acoperişul în două ape, uşor evazat deasupra absidei altarului, se desfăşoară unitar până la clopotniţa scundă ce se înalţă la extremitatea vestică, deasupra intrării originare” (M. Dragotescu – 2003). În momentul primei sfinţiri biserica a avut o singură încăpere, şi mult mai târziu s-au adăugat pridvorul de pe axul longitudinal al navei şi veşmântăria de pe latura sudică, în dreptul absidei altarului. Pridvorul îngust este acoperit cu o boltă stelară susţinută de patru perechi de nervuri, ce contrastează cu puritatea stilistică a bolţii semi-cilindrice a naosului, care se întinde inclusive deasupra altarului. Absidele laterale sunt scobite în grosimea zidurilor, iar deasupra ieşirii din naos se află un mic cafas ce asigură accesul în clopotniţă, Restaurată în anii 1991-1993, i se mai adaugă un pridvor pe latura sudică. Biserica Doamna nu a avut pictură nici în interior nici în exterior. Cea interioară a fost realizată între anii 1995-1998. Deasupra intrării în pridvor s-au executat recent două medalioane în mozaic cu portretele Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. În schimb, catapeteasma executată din trei dulapi de proporţii impresionante, etalează întreaga gamă de motive sculptural caracteristice unui stil neobizantin oarecum autohtonizat prin prezenţa masivă a elementelor decorative preluate din arta populară a Văii Bistriţei. Registrele superioare cuprind icoane zugrăvite direct pe scânduri iar cele de la bază icoane detaşabile, separate prin colonete miniaturale, artistic sculptate. Motivele vegetale stilizate domină cu autoritatea câmpurilor dintre icoane şi o mare parte din suprafaţa uşilor împărăteşti, iar chipurile sfinţilor, pictate de Mihai Zugravul, se impugn prin expresivitate şi printr-o fericită îmbinare a culorilor. Următoarea inscripţie aflată chiar pe iconostas oferă şi precizia cronologică necesară datării acestei creaţii cu incontestabile calităţi artistice: „Această sfântă catapeteasmă s-a făcut prin sârguinţa Cuvioşiei Sale Kir Kalestru ieromonah şi duhovnic al acestui schit, la leat 1802”. În legătură cu datarea monumentului, este greu de precizat anul zidirii, dată fiind lipsa oricărei menţiuni epigrafice sau documentare care să-l amintească. De un mare ajutor în datarea aproximativă a Schitului Doamna ne este inscripţia de pe crucea de piatră care s-a păstrat ca document de patrimoniu în dotarea bisericii: „Aici odihneşte robul lui Dumnezeu ieromonah Mitrofan, de care este făcută Sfânta biserica aceasta” fapt ce indică data morţii ctitorului la 6 decembrie 1790. Rezultă deci că biserica s-a zidit anterior acestui an, probabil 1789 (?), catapeteasma fiind montată ulterior de ieromonahul Kalistru, succesorul ctitorului Mitrofan. Istoricul Marcel Dragotescu (2003), arată că „ţinând seama de specificul vieţiii sihaste româneşti şi de evoluţia altor lăcaşuri monahale din Moldova şi din zonă, considerăm că Schitul Doamna s-a construit încă de la jumătatea secolului al XVIII-lea pe această vatră, folosind o mică bisericuţă de lemn, pentru ca apoi, între anii 1788-1790, să se ridice actual biserică de zid”. În favoarea acestui punct de vedere pledează şi cărţile liturgice care s-au mai păstrat, cele mai vechi datând din perioada 1760-1785: o Evanghelie tipărită în perioada 1762, cu o însemnare scrisă cu litere chirilice pe mai multe pagini, un Octoih editat la Bucureşti în 1774 şi un Triod apărut la Râmnic în 1784. Credit foto & text: www.monumenteneamt.ro

“Această sfântă biserică a fost făcută prin silinţa şi cheltuiala lui Ioil, egumen de Bisericani, 1776 – / s – Hs – Nika. ” Biserica “Adormirii Maicii Domnului” din Vânătorii Pietrei este construită din bârne de brad pe temelie de piatră, în stil specific moldovenesc, cu plan cruciform, absidele laterale şi cea a altarului fiind uşor pronunţate. Pridvorul de la sud şi pronaosul ce prelungeşte spre vest nava bisericii sunt adaosuri ulterioare, ca şi turla oarbă cu acoperământ bulbat, ce conferă totuşi mai multă supleţe şi amplitudine întregului edificiu. Acoperişul de draniţă în două ape, cu margini evazate, se rotunjeşte la absida altarului şi deasupra extremităţii vestice. Toate absidele prezintă la exterior un înveliş pentagonal din scânduri, spaţiile dintre sânurile laterale şi absida altarului închizându-se în unghiuri drepte. În interior, pridvorul şi pronaosul prezintă un acoperământ plan, însă naosul se înalţă printr-o elegantă boltă longitudinală semicilindrică, ce se desfăşoară până la iconostas. Absidele laterale sunt acoperite în arc iar altarul este dominat de o boltă transversală de susţinere, spre care converg nervurile unui segment de sferă. Tâmpla actuală este de dată recentă şi reţine atenţia prin vivacitatea culorilor şi prin expresivitatea icoanelor care o compun. În schimb, catapeteasma originară, realizată odată cu biserica în secolul al XVIII-lea şi care se păstrează în Muzeul Mănăstirii Văratic, este o piesă de mare valoare artistică şi deosebită frumuseţe. Lucrată în lemn de tei şi stejar, vechea tâmplă de la Vânătorii Pietrei respectă cu stricteţe dispunerea ierarhică şi spaţială specifică iconografiei creştine ortodoxe, dar ceea ce frapează de la prima vedere în aceste picturi este îmbinarea unor elemente stilistice diferite dar nu şi eclectice, din care a rezultat un ansamblu unitar de certă originalitate. Psihologia personajelor biblice emană un anume hieratism bizantin, cromatica folosită are acea strălucire interioară specific renascentistă, iar frecvenţa planurilor secundare de inspiraţie locală trimite cu insistenţă la frescele de la Voroneţ şi Suceviţa. Biserica de lemn Adormirea Maicii Domnului din Piatra-Neamț este încadrată drept monument istoric. Ansamblul are codul NT-II-a-B-10559 și este format din următoarele componente: - Biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului” (cod LMI NT-II-m-B-10559.01) - Turn clopotniță (cod LMI NT-II-m-B-10559.01)