Muzeul popular „Nicolae Popa” din Târpeşti
Muzeul popular „Nicolae Popa” din Târpeşti

Muzeul popular „Nicolae Popa” din Târpeşti

08:00 - 20:00
Închis

Târpești, comuna Petricani, Târgu Neamț 617317, Tarpesti, Romania, 617317

Despre

Nicolae Popa (1919-2010) a fost un meșter popular și poet, recunoscut pentru eforturile sale de a ridica în curtea casei sale din Târpești (Neamț) un mic muzeu popular, recunoscut astăzi în întreaga lume pentru creațiile sale unice.
 
Colecțiile sale, deschise publicului încă din anul 1977, cuprind: obiecte de arheologie, numismatică, etnografie, obiecte religioase, icoane, pictură naivă, dar și creații ale lui Neculai și Elena Popa: măști, costumații pentru spectacolele de iarnă, sculptură în lemn și piatră.

„Din tinerețe mi-au plăcut datinile și obiceiurile strămoșești. De aceea am făcut muzeul. Mi-am dat seama că numai păstrând tradiția putem dovedi că am existat ca popor. Regret că tinerilor le e rușine cu portul nostru tradițional. Port național mai frumos ca în România nu există nicăieri. Tinerii au început să îmbrățișeze ce vine din străinătate. În schimb, străinii apreciază mai mult decât noi ce avem noi aici“, spunea meșterul Neculai Popa.

Exponatele unicat pot fi vizionate în cele 12 camere destinate muzeului și în frumoasa curte cu sculpturi ale familiei Popa.

Primul muzeu - a funcţionat din 1964 până în 1977 în vechea clădire de serviciu a învăţătorului satului, pe care N. Popa a reparat-o si reamenajat-o pentru a putea adăposti colecţia sa de obiecte

Casa cu măști - Această clădire a fost construită de către Vasile și Elena Popa în a doua parte a sec. XIX și este compusă din patru încăperi: hol de intrare, dispus central, două camere amplasate de o parte și de alta a holului și o a patra cameră (care avea rol de magazie, mărită ulterior), amplasată în partea din spate a clădirii. În prezent construcția găzduiește majoritatea creațiilor lui Neculai și Elena Popa (măști și costume pentru spectacolele de Crăciun și Anul Nou, sculpturi naive, în lemn și piatră, realizate în decursul anilor) și o colecție de veste brodate cu motive decorative tradiționale, din zona Neamț.

Casa colecțiilor - Odată cu intrarea muzeului din Târpeşti în circuitul turistic, pe la începutul anilor șaptezeci, Neculai Popa și-a dat seama că este nevoie de construcția unei clădiri destinate colecțiilor acestui muzeu, cu atât mai mult cu cât numărul obiectelor adunate sporise foarte mult. Și pentru că era vorba de o construcție nouă, el s-a gândit ca acesta să fie amplasată în curtea locuinței sale, locul unde își desfășura activitatea sa de creație și unde începuse deja să gândească și realizarea unui complex de sculpturi pentru exterior (poarta și curtea cu sculpturi). Casa colecțiilor a fost începuta în anul 1974, iar peste trei ani, în 1977, va fi deschisă publicului. Construcția adăpostește majoritatea colecțiilor Muzeului Popa: > arheologie, > numismatică, > etnografie, > obiecte religioase, > pictură naivă.

Curtea cu sculpturi - Curtea muzeului a fost împodobită încă de la începutul anilor ’70 cu creațiile în lemn și piatră ale lui Neculai Popa, lucrări ce au dimensiuni care variază între 1 și 2,5 m. Accesul spre acest ansamblu de sculpturi se face printr-o poartă monumentală, sculptată în lemn de stejar, un fel de ”arbore genealogic” al familiei, care înglobează circa 23 de figuri umane.

Foto Video & Info Credit: www.muzeulpopa.ro

Photo Gallery

Alte sugestii

Casa „Alexandru Vlahuță” de la Agapia este un mic muzeu memorial înființat în casa în care a locuit scriitorul Alexandru Vlahuță (1858-1919). Locuința a fost construită din lemn în anul 1885, în apropiere de Mănăstirea Agapia (județul Neamț). Mitropolia Moldovei și Sucevei a efectuat lucrări de consolidare și restaurare a casei în care a locuit scriitorul. În anul 1963, în această casă a fost organizată o expoziție memorială care cuprinde mobilier original și obiecte personale ale familiei Vlahuță, precum și fotografii, scrisori și cărți care relevă aspecte semnificative din viața și creația cunoscutului scriitor.  În prezent, în pridvorul casei sunt organizate cenacluri literare.
594, Agapia 617010, Romania
5.0 1 recenzie
Mănăstirea Agapia este aşezată pe valea pârâului Agapia şi este străjuită din toate părţile de munţi înalţi şi păduri seculare, iar în partea de jos, de livezi şi grădiniţe cu flori, ce împodobesc casele şi curţile călugăriţelor, constituind un peisaj pitoresc. Frumoasa mănăstire este împodobită spre nemurire de sfinţii pictaţi de Nicolae Grigorescu între anii 1858 – 1861.  Această mănăstire din Neamț este singura așezare monahală din țară care poartă numele de „dragoste creștină" - grecescul „agapis". Se spune că mănăstirea și-a preluat numele de la Sihastrul Agapie care, conform tradiției, ar fi ridicat în secolul al XIV-lea, în această zonă retrasă a Neamțului, o bisericuță din lemn. Numele acestui călugăr a fost preluat apoi și de munții care înconjoară mănăstirea, dar și de pârâu și de așezarea din vale. COLECȚIA MĂNĂSTIREASCĂ DE LA AGAPIA In anul 1927, s-a infiintat in cadrul Manastirii Agapia cel dintai muzeu manastiresc care cuprinde nu numai obiecte de cult si arta religioasa, ci si obiecte de arta laica: tesaturi, cusaturi, sculpturi in lemn, podoabe si alte obiecte de arta provenite din diferite zone ale tarii. Expozitia muzeului de la Manastirea Agapia s-a amenajat in 4 sali spatioase si 2 sali de trecere iar exponatele au fost selectate si potrivite pe tematica colectiei. Veti gasi aici lucrarile originale ale celebrului pictor Nicolae Grigorescu. Foto via https://viziteaza-romania.com/
DN15F, Agapia 617010, Romania
5.0 2 recenzii
Situată din punct de vedere jurisdicţional-administrativ în cadrul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei-Arhiepiscopia Iaşilor şi din punct de vedere geografic în judeţul Neamţ, Mănăstirea Varatic constituie una dintre cele mai cunoscute şi vizitate monumente ale acestui judeţ şi totodată cea mai mare aşezare monahală feminină din ţara noastră. Aceasta a fost fondată de maica Olimpiada în anul 1785.  Amplasată într-un cadru natural deosebit, la o altitudine ce nu depăşeşte 460m, într-o mică depresiune flancată la miazănoapte de dealul Filiorul, la apus de înalta culme Dealul Mare, iar la miazănoapte de scunde coline, Varaticul se bucură de o climă blândă de-a lungul întregului an, fapt care a împrimat probabil şi denumirea locului. Peisajul specific zonei submontane - cu pajişti întinse şi păduri dese de brad este îmbogăţit de modestele case mănăstireşti, risipite de-a lungul unor înguste sau mai generoase poteci şi învăluite de flori şi livezi roditoare, în mijlocul cărora se înalţă zveltă silueta bisericii „Adormirea Maicii Domnului”, secondată bisericuţe „Sf.Ioan Botezătorul” şi „Schimbarea la Faţă”. Toate aceste elemente concură la farmecul blajin al acestei aşezări monahale, veritabil sat mănăstiresc, care este „pe de-o parte o prelungire a satului românesc, o punte de legătură între lumea de dincolo de hotarele acestei aşezări şi aceea care a acceptat voturile monahale, iar pe de alta, o deschidere spre lume, spre viaţă, spre semeni.” Vatră monahală, relativ nouă, datând de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, Varaticul continuă firul monastic a două aşezări mănăstireşti mai vechi - Boiştea şi Topoliţa. Dacă mănăstirea Boiştea, apare menţionată întâia oară într-o „carte” a domnitorului Ştefan al II-lea, datată 6 iunie 1446, în schimb mănăstirea Topoliţa ia naştere prin fenomenul „roirii monahale”, constând în strămutarea monahiilor de la Boiştea, pe la jumătatea secolului al XVI-lea.
Văratec 617013, Romania