IMPORTANT: Bilete de acces pot fi achiziționate din incinta Muzeului Cucuteni. Dar e bine de știut că turnul a fost lovit de un fulger în vara anului 2022, iar vizitarea acestuia a fost suspendată temporar. În centrul istoric al urbei se află, alături de Biserica Domnească „Sf. Ioan Domnesc”, Turnul-Clopotniţă sau Turnul lui Ștefan cel Mare. Acesta e considerat de multă lume, localnici sau turiști, drept simbolul orașului Piatra-Neamt.
Turnul a fost zidit în anul 1499, la un an după construcţia bisericii. Pe faţada turnului se pot observa brâie din cărămidă şi celebrele discuri mici de teracotă smălţuită şi colorată. Astăzi, în camera clopotelor, se regăsesc patru clopote: cel mare, din secolul al XVII-lea, are o sonoritate unică, unul din secolul al-XIX-lea şi încă două clopote care sunt turnate recent.
O legendă urbană spune că în Turnul lui Ştefan a locuit timp de 26 de ani moşul Gheorghe Lazăr, un adevarat pelerin, unic pentru viaţa lui duhovnicească.
Pe la jumătatea secolului al XIX-lea se face supraînălţarea turnului, peste ultimul nivel medieval creându-se o încăpere pentru "păzitorii de foc". Mecanismul primului ceas de mari dimensiuni, al Turnului Clopotniţă a fost adus de la Viena în anul 1861. De-a lungul timpului mecanismul ceasului a fost schimbat de mai multe ori, iar cel existent a fost montat în anul 1920, prin contribuţia unor negustori din zonă. POVESTEA SFÂNTULUI GHEORGHE PELERINUL, CEL CARE A TRĂIT DOUĂ DECENII ÎN ACEST TURN
Sfântul Gheorghe Pelerinul s-a născut în anul 1846, în Șugag (astăzi în județul Alba), pe vremea când Transilvania făcea parte din Imperiul Habsburgic.
Fiind dintr-o familie de oameni credincioși, de mic iubea postul și rugăciunea. La vârsta de 24 de ani, s-a cununat, fiind binecuvântat de Dumnezeu cu cinci copii. După ce a trăit paisprezece ani în căsnicie, în anul 1883, cu încuviințarea soţiei sale, a luat hotărârea să meargă la Ierusalim, ca pelerin, împreună cu mai mulți țărani din satul său. Acolo a rămas patruzeci de zile, mergând de trei ori pe zi la Sfântul Mormânt pentru slujbe. Apoi s-a dus și la celelalte Locuri Sfinte: Betleem, Ierihon, Iordan, Nazaret, Tabor. La peștera Sfântului Xenofont s-a întâlnit cu un pustnic care i-a prorocit că nu va ajunge călugăr, ci va trăi mergând din loc în loc, în lipsă, sărăcie și rugăciune neîncetată; numai astfel avea să-și mântuiască sufletul.
După ce a mers în pelerinaj și la Sfântul Munte Athos, s-a întors în satul său, după trei ani de când plecase. Sfântul n-a mai rămas mult în satul său, ci și-a început călătoria în hotarele țării.
Viața sa la Piatra-Neamț
Auzind de numeroasele mănăstiri din Moldova, în anul 1895, Gheorghe a trecut Carpații și s-a așezat la Piatra-Neamț, unde a primit o cămăruță în turnul clopotniță al bisericii Sfântul Ioan domnesc. În acest loc a rămas până la sfârșitul vieții sale.
Noaptea dormea cel mult trei ore în chilia sa din turn, apoi, în biserică, se ruga și făcea sute de metanii. Ziua străbătea străzile orașului, șoptind neîncetat psalmi, desculț și cu capul descoperit, vara și iarna. Nu se întorcea până nu sfârșea toată Psaltirea de rostit într-o zi. Lunea, miercurea și vinerea nu mânca nimic, până a doua zi. Iar celelalte zile mânca o dată pe zi.
Adeseori intra în câte o brutărie și cumpăra câte un sac de pâine, pe care cineva îl ducea până la turn. La ora la care se întorcea, în jurul lui se adunau o mulțime de săraci, și fericitul Gheorghe le împărțea pâinile. Celor care îi cereau bani le dădea ceea ce primise pe drum.
Pelerin la mănăstirile nemțene
Toate mânăstirile dimprejur îi erau nespus de iubite, dar mai ales Bistrița, unde era icoana Sfintei Ana. Aproape de mânăstirea Sihăstria, moșul Gheorghe și-a săpat pentru nevoință o groapă, în care se ascundea, rugându-se aproape toată ziua; iar când se întorcea în mănăstire, îi spunea plin de mulțumire părintelui Ioanichie, starețul acestei mănăstiri: „Astăzi am fost în cer!”.
Părintele Ilie Cleopa poveștește o minune săvârșită de sfânt la Tg. Neamț. Moșul Ghoerghe Lazăr a salvat viața unei evreice care era să moară la naștere. Aceasta și-a botezat copilul creștinește și toate rudele sale au îmbrățișat religia ortodoxă.
Și-a prevestit sfârșitul și și-a ales locul de odihnă
Sfântul și-a prevestit sfârșitul „O să mor când s-or tulbura popoarele și, la moartea mea, va fi sărbătoare și vor trage clopotele din țară.” Aceste cuvinte s-au adeverit când, în anul 1916, de praznicul Adormirii Maicii lui Dumnezeu, trupul Sfântului a fost găsit, tocmai când țara intra în război, iar clopotarul bisericii Sfântului Ioan din Piatra Neamț urca să tragă clopotele.
A fost îngropat în cimitirul orașului Piatra-Neamț. După optsprezece ani, unul dintre ucenicii lui, vrând să-i mute moaștele la Râșca, a venit cu căruța la Piatra Neamț, l-a dezgropat și punându-le într-un sicriaș, a pornit la drum. Dar aproape de Mănăstirea Văratec caii s-au abătut din drum și osemintele au fost duse la Mănăstirea Văratec unde au rămas până astăzi. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în rândul Sfinților, cu zi de pomenire la 17 august.
Colegiul Tehnic Forestier Piatra-Neamţ, instituţie de învăţâmânt cu vechi tradiţii în domeniul forestier, este printre puţinele de profil din ţară, asigurând cu profesionişti atât necesarul intern de resurse umane (reprezentat de Regia Naţională a Pădurilor – ROMSILVA, Direcţia Silvică Neamţ şi agenţii economici din domeniul prelucrării lemnului) cât şi pe cel european. Absolvenţii Colegiului Tehnic şi-au găsit cu uşurinţă un loc de muncă în Uniunea Europeană datorită domeniilor de instruire conexe pregătirii de bază: salmonicultură, amenajări de spaţii verzi, valorificarea produselor nelemnoase ale pădurii, fond cinegetic şi vânătoare, tâmplari, designeri mobilier.
Colegiul Național „Petru Rareș” este o instituție de învățământ liceal din Piatra-Neamț, situat pe strada Ștefan cel Mare nr.4, chiar în inima orașului. A fost și rămâne și-n prezent una dintre cele mai prestigioase unități de învățământ din municipiu.
În anul 1869, la 27 noiembrie, se deschide școala, având ca profesori pe Ion Negre (partea științifică) și pe Calistrat Hogaș (partea literară), conducerea fiindu-i încredințată acestuia din urmă. Profilul acestei școli fiind atât clasic (1869-1878), cât și real (1878-1897).
Clădirea colegiului este monument istoric, înscrisă în lista monumentelor istorice din județul Neamț.
Casa cu amfore este situată pe strada Ştefan cel Mare nr.14, fiind realizată la sfârşitul secolului al XIX-lea. Aceasta este o construcție tip parter, realizată din cărămidă. Fațada este evidențiată printr-o succesiune de goluri și plinuri, linii curbe și contracurbe, arcade largi. Ferestrele sunt decorate cu motive sculpturale, care amintesc de vasele antice grecești. Casa e specifică arhitecturii eclectice, cu neoclasic dominant și cu elemente baroce.
Localizată pe str. Ștefan cel Mare, la nr. 44, Casa Lalu adăposteste astăzi Palatul Copiilor. Frumoasa clădire a fost ridicată de antreprenorul Carol Zane, după planurile arhitectului Roger H. Bolomey.
Denumirea casei vinei de la Dimitrie Lalu, cel care a rămas în conștiința locuitorilor meleagurilor nemțene ca ”una dintre cele mai cunoscute figuri ale orașului nostru… mare comerciant și industriaș, care timp de peste 40 de ani a activat în domeniul economic al Pietrei și al județului Neamț”.
Venind de tânăr din Grecia se va stabili la Piatra-Neamț făcând comerț cu lemne, prin asociere și mai apoi pe cont propriu. Nu era înzestrat cu ”o cultură mai superioară” dar ”înzestrat cu o vie inteligență și vocație pentru comerț”, ajungând nu peste multă vreme unul din cei mai mari comercianți și industriași din județ și din țară, așa cum s-a consemnat în publicistica și documentele timpului.
Sursa text: www.ziarpiatraneamt.ro
„În vecinătatea Sălii Sporturilor se află locuința unde și-a trăit ultimii ani Elena Doamna - femeia ideal de bună și modestă care a fost măria-sa, doamna Elena, tovarășa lui Cuza Vodă - cum atît de plastic o caracteriza Nicolae Iorga, în 1909, cu o lună înaintea bolii care a răpus-o din viață, după ce o vizitase personal tocmai în această casă din Piatra-Neamț.” descrie scriitorul Victor Nămolaru în cartea „Mic îndreptar turistic la Piatra-Neamț (anul 1969)”.
Același autor continua: „...în acea odăiță neagră, în care se deslușea în fundul unui fotoliu, într-o săracă rochie de doliu veșnic, subt un cauc de călugăriță, acoperit cu un văl simplu de lînă, o figură măruntă săpată fin în fildeș palid - în odaia aceea era o viață care știa, cetea, afla, care unea amintirea întreagă a trecutului cu conștința desăvârșită a celor de astăzi, era o cugetare singură și cuminte, era o inimă care bătea pentru tot ce e nobil și ochi în care nu secase izvorul lacrimilor acelora care țin vii durerile cele mari, ascunse de lume, pe care ele n-o privesc.”
Elena Cuza (n. 17 iunie 1825, Iași – d. 2 aprilie 1909, Piatra-Neamț), cunoscută și ca Elena Doamna, a fost soția domnitorului Alexandru Ioan Cuza. S-a născut la Iași, în familia Rosetti și a murit la Piatra-Neamț, fiind înmormântată la Solești, Vaslui.
Victor Brauner (1903–1966) s-a născut la Piatra Neamț și s-a afirmat, în anii 1920, ca figură emblematică a avangardei bucureștene. În 1933, Brauner se alătură mișcării suprarealiste inițiate de André Breton, iar în 1938 se mută definitiv la Paris. Tot atunci, artistul pierde accidental un ochi și, pentru că se pictase cu mai mulți ani în urmă într-un autoportret cu ochi enucleat, devine „pictorul vizionar” al mișcării suprarealiste, capabil de premoniții.
Autor: Lucian Tudorache
Anul: 2003
Material: piatra artificiala
Amplasament: curtea Liceului de Artă Victor Brauner, corp C
Sursa foto: www.ziarpiatraneamt.ro
Marți, 14 ianuarie 2014, în ajunul Zilei Naționale a Culturii, a avut loc inaugurarea bustului lui Mihai Eminescu în fata Bibliotecii Județene „G.T. Kirileanu” din Piatra Neamț.
Autor: Lucian Tudorache
Anul: 2014
Material: bronz
Amplasament: Biblioteca ”G.T. Kirileanu”
Sursa foto & text: www.ziarpiatraneamt.ro
Mica sirenă de la Piatra-Neamţ este o copie după celebra statuie din Copenhaga, făcută de sculptorul pietrean Silviu Bejan, care a imigrat în Canada între timp. Statuia a fost pregatită special pentru vizita în România a reginei Margareta a II-a a Danemarcei, care a ajuns în municipiul Piatra-Neamț pe 18 mai 2000. Aceasta a fost amplasată inițial la Centrul de plasament Elena Doamna, loc pe care alteța sa l-a vizitat împreună cu prinţul consort Henrik. Statuia a rămas la Centrul de Plasament până după 25 mai, apoi a fost mutată în parcul din centrul orașului.
Autor: Silviu Bejan
Anul: 2000
Material: bronz
Amplasament: str. 22 Decembrie, nr. 1, Piatra Neamţ, pe spațiul verde din fața Școlii nr.3
Patrimoniul artistic al municipiului Piatra-Neamţ s-a îmbogăţit în anul 1924 cu un monument omagial dedicat întemeietorilor Liceului „Petru Rareş”: Ion Negre, Calistrat Hogaş şi Mihai Stamatin. Chipurile acestora au fost fixate în bronz de sculptorul Mihai Onofrei.
La realizarea sculpturilor în piatră ce decorează monumentul omagial de la Colegiul Național „Petru Rareş” au participat şi italienii Carol Zani, antreprenor de construcţii şi Vincenzo Puschiasis, sculptor în piatră. Acesta a cioplit piatra de fundal, a sculptat chenarul dreptunghiular decorat cu două cununi de lauri şi profilul în relief al zeiţei Atena, plasat la baza lucrării.
Cele trei medalioane din bronz, sculptate de Onofrei ocupă zona superioară a compoziţiei: în mijloc, privit frontal, se află bustul în altorelief al lui Calistrat Hogaş, în stânga, profilul în basorelief al lui Ion Negre şi în dreapta cel al lui Mihai Stamatin. Portretele sunt realiste, au trăsături expresive, privirile concentrate captând interesul privitorilor. Poziţia lor şi a elementelor decorative dau ritm şi simetrie ansamblului unitar şi echilibrat.
Monumentul a fost inaugurat la 26 iulie 1926, la eveniment fiind prezenţi numeroşi locuitori, membrii asociaţiei „Ateneul Popular”, iniţiatorii proiectului, elevii liceului şi sculptorul Onofrei. În discursul omagial, directorul de atunci al liceului, V.A. Trifu, rostea următoarele cuvinte: „Voi, tânăra generaţie, care mâine veţi sprijini pe umerii voştri povara grea, dar scumpă a neamului nostru,… luaţi pildă de la înaintaşii noştri…”.
