IMPORTANT: Bilete de acces pot fi achiziționate din incinta Muzeului Cucuteni. Dar e bine de știut că turnul a fost lovit de un fulger în vara anului 2022, iar vizitarea acestuia a fost suspendată temporar. În centrul istoric al urbei se află, alături de Biserica Domnească „Sf. Ioan Domnesc”, Turnul-Clopotniţă sau Turnul lui Ștefan cel Mare. Acesta e considerat de multă lume, localnici sau turiști, drept simbolul orașului Piatra-Neamt.
Turnul a fost zidit în anul 1499, la un an după construcţia bisericii. Pe faţada turnului se pot observa brâie din cărămidă şi celebrele discuri mici de teracotă smălţuită şi colorată. Astăzi, în camera clopotelor, se regăsesc patru clopote: cel mare, din secolul al XVII-lea, are o sonoritate unică, unul din secolul al-XIX-lea şi încă două clopote care sunt turnate recent.
O legendă urbană spune că în Turnul lui Ştefan a locuit timp de 26 de ani moşul Gheorghe Lazăr, un adevarat pelerin, unic pentru viaţa lui duhovnicească.
Pe la jumătatea secolului al XIX-lea se face supraînălţarea turnului, peste ultimul nivel medieval creându-se o încăpere pentru "păzitorii de foc". Mecanismul primului ceas de mari dimensiuni, al Turnului Clopotniţă a fost adus de la Viena în anul 1861. De-a lungul timpului mecanismul ceasului a fost schimbat de mai multe ori, iar cel existent a fost montat în anul 1920, prin contribuţia unor negustori din zonă. POVESTEA SFÂNTULUI GHEORGHE PELERINUL, CEL CARE A TRĂIT DOUĂ DECENII ÎN ACEST TURN
Sfântul Gheorghe Pelerinul s-a născut în anul 1846, în Șugag (astăzi în județul Alba), pe vremea când Transilvania făcea parte din Imperiul Habsburgic.
Fiind dintr-o familie de oameni credincioși, de mic iubea postul și rugăciunea. La vârsta de 24 de ani, s-a cununat, fiind binecuvântat de Dumnezeu cu cinci copii. După ce a trăit paisprezece ani în căsnicie, în anul 1883, cu încuviințarea soţiei sale, a luat hotărârea să meargă la Ierusalim, ca pelerin, împreună cu mai mulți țărani din satul său. Acolo a rămas patruzeci de zile, mergând de trei ori pe zi la Sfântul Mormânt pentru slujbe. Apoi s-a dus și la celelalte Locuri Sfinte: Betleem, Ierihon, Iordan, Nazaret, Tabor. La peștera Sfântului Xenofont s-a întâlnit cu un pustnic care i-a prorocit că nu va ajunge călugăr, ci va trăi mergând din loc în loc, în lipsă, sărăcie și rugăciune neîncetată; numai astfel avea să-și mântuiască sufletul.
După ce a mers în pelerinaj și la Sfântul Munte Athos, s-a întors în satul său, după trei ani de când plecase. Sfântul n-a mai rămas mult în satul său, ci și-a început călătoria în hotarele țării.
Viața sa la Piatra-Neamț
Auzind de numeroasele mănăstiri din Moldova, în anul 1895, Gheorghe a trecut Carpații și s-a așezat la Piatra-Neamț, unde a primit o cămăruță în turnul clopotniță al bisericii Sfântul Ioan domnesc. În acest loc a rămas până la sfârșitul vieții sale.
Noaptea dormea cel mult trei ore în chilia sa din turn, apoi, în biserică, se ruga și făcea sute de metanii. Ziua străbătea străzile orașului, șoptind neîncetat psalmi, desculț și cu capul descoperit, vara și iarna. Nu se întorcea până nu sfârșea toată Psaltirea de rostit într-o zi. Lunea, miercurea și vinerea nu mânca nimic, până a doua zi. Iar celelalte zile mânca o dată pe zi.
Adeseori intra în câte o brutărie și cumpăra câte un sac de pâine, pe care cineva îl ducea până la turn. La ora la care se întorcea, în jurul lui se adunau o mulțime de săraci, și fericitul Gheorghe le împărțea pâinile. Celor care îi cereau bani le dădea ceea ce primise pe drum.
Pelerin la mănăstirile nemțene
Toate mânăstirile dimprejur îi erau nespus de iubite, dar mai ales Bistrița, unde era icoana Sfintei Ana. Aproape de mânăstirea Sihăstria, moșul Gheorghe și-a săpat pentru nevoință o groapă, în care se ascundea, rugându-se aproape toată ziua; iar când se întorcea în mănăstire, îi spunea plin de mulțumire părintelui Ioanichie, starețul acestei mănăstiri: „Astăzi am fost în cer!”.
Părintele Ilie Cleopa poveștește o minune săvârșită de sfânt la Tg. Neamț. Moșul Ghoerghe Lazăr a salvat viața unei evreice care era să moară la naștere. Aceasta și-a botezat copilul creștinește și toate rudele sale au îmbrățișat religia ortodoxă.
Și-a prevestit sfârșitul și și-a ales locul de odihnă
Sfântul și-a prevestit sfârșitul „O să mor când s-or tulbura popoarele și, la moartea mea, va fi sărbătoare și vor trage clopotele din țară.” Aceste cuvinte s-au adeverit când, în anul 1916, de praznicul Adormirii Maicii lui Dumnezeu, trupul Sfântului a fost găsit, tocmai când țara intra în război, iar clopotarul bisericii Sfântului Ioan din Piatra Neamț urca să tragă clopotele.
A fost îngropat în cimitirul orașului Piatra-Neamț. După optsprezece ani, unul dintre ucenicii lui, vrând să-i mute moaștele la Râșca, a venit cu căruța la Piatra Neamț, l-a dezgropat și punându-le într-un sicriaș, a pornit la drum. Dar aproape de Mănăstirea Văratec caii s-au abătut din drum și osemintele au fost duse la Mănăstirea Văratec unde au rămas până astăzi. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în rândul Sfinților, cu zi de pomenire la 17 august.
Biserica „Buna Vestire” din Piatra-Neamţ, situată pe strada 1 Decembrie 1918, are o istorie bogată de trei secole. Istoria acestui lăcaș de cult începe în 1719, când boierul Iordache Dărmănescu a ridicat împreună cu soţia, Safta, o biserică în zonă, care, iniţial a aparţinut de Gârcina. De atunci, cartierul a luat numele de Dărmănești. Însă, ca biserică boierească, până în 1930, ea fost condusă de călugări. Ambii ctitori sunt pomeniţi anual, în slujba de Buna Vestire.
De menţionat un lucru mai puţin cunoscut din această veche biserică: aici se află icoana Maicii Domnului cu Pruncul, îmbrăcată în argint, a cărei primă menţionare datează anul 1661. Icoana este însă mult mai veche, iar anul 1661 apare ca fiind anul în care s-a făcut prima minune menţionată în cele opt medalioane care se află pe marginea icoanei. Pe această mică icoană, a mai fost un mic medalion, ce se poate să fi fost din metal preţios, căci se mai găseşte scris: „Închipuirea şi măsura sfintei şi făcătoarei de minuni icoane prea Sfintei Maici a lui Dumnezeu de la Caplunpvschie”.
Credit foto & text: www.viatanemteana.info
Strada 1 Decembrie 1918 118, Piatra Neamț, Romania
Biserica „Buna Vestire” din Piatra-Neamț a fost construită în anii 1779-1787 din bârne de lemn, dispune orizontal și „încheiate” în coadă de rândunică, pe temelie de piatră și acoperită cu draniță.
În anul 1999, biserica a fost strămutată de la Bistrița (o localitate vecină), prin grija arhimandritului Ciprian Zaharia, stareţul Mănăstirii Bistriţa, pe dealul Cozla, într-un loc pe care se afla în trecut „Schitul Draga”, dar care a ars.
Casa a fost ridicată în anul 1898 de Dimitrie Corbu (fost primar al orașului Piatra-Neamț în anii 1899, 1905, 1907 și 1913). Coloanele, capitelurile, ornamentațiile, camerele înalte, forma clădirii în sine și forma acoperișului trădează un arhitect cucerit de stilul baroc.
Luminița Moscalu, directoarea Liceului ”Victor Brauner” din Piatra-Neamț, descria astfel frumoasa clădire: „Construcțire tip parter în formă de «L». Intrarea principală prezintă un portic amplu, două coloane ionice, capiteluri cu volute, doi piloni masivi cu două coloane angajate, legate prin arce în plin cintru. Ornamentația cartușelor din stuc este realizată în stil roroco. Specifică arhitecturii eclectice cu dominantă barocă”.
Sursa foto & text: www.mesagerulneamt.ro
Bulevardul Mihai Eminescu 20, Piatra Neamț, Romania
Construită în anul 1929, în centrul orașului Piatra-Neamț, și înscrisă în lista Patrimoniul Naţional, frumoasa clădire a Centrului Militar este cunoscută printre pietreni drept „Jandarmeria”. În trecut, celor două instituții le deservea locația. Din păcate, în prezent este neutilizată și într-un avansat proces de degradare. Dar chiar și așa, încă pot fi admirate numeroase detalii de pe fațada principală și fațada stradală.
Credit foto: www.viatanemteana.info
În partea de nord a orașului se ridică dealul Cozla, cu altitudini de 657m în punctul numit „Trei Coline” și 679m în punctul „Trei Căldări” (aproape de satul Gârcina). Muntele Cozla are forma unei culmi alungite de la nord la sud și este alcătuit din straturi de marne diferite, șisturi argiloase, straturi bogate în fosile de pești și alge, reprezentate și la Muzeul de Științe Naturale din Piatra Neamț.
Din punctul numit „Trei Coline” pornesc trasee turistice care duc spre Dărmănești, spre Cârloman sau spre zona marmitelor de piatră numite de localnici „La Trei Căldări”. E bine de știut că acest traseu este omologat și e foarte accesibil publicului larg. Veți găsi aici, într-o stâncă izolată, săpate trei scobituri rotunde cu diametrul de cca. 60cm, a căror origine nu a întrunit consensul, considerându-se că ne aflăm fie în fața unui fenomen carstic, fie periglaciar, sau cu caracter de marmite eoliene formate prin acțiunea îndelungată a vânturilor.
Pe dealul Cozla au fost descoperite în 1882 izvoare de ape minerale cloruro-sodice și sulfuroase, caracterizate de analizele făcute la vremea respectivă de Petru Poni, și care se foloseau în tratarea afecțiunilor digestive și circulatorii. În timp exploatarea nerațională a dus la colmatarea lor.
Punctul de belvedere de pe platoul dealului Cozla este unul dintre cele mai impresionante. Veți putea admira întregul oraș, valea Bistriței, dar și impunătorul Masiv Ceahlău. La pas sau cu telegondola, acest loc e de neratat! De reținut că priveliștea e cu atât mai impresionantă la apus.
Pe lângă realizarea Grădinii Publice „Nicu Albu” și transformarea drumul de acces în alee pietonală, în 2023 va fi finalizată și modernizarea punctului de belvedere de pe Dealul Cozla. Acesta a fost și va redeveni un important punct de atracție turistică.
Proiectul pentru punctul de belvedere de pe muntele Cozla se află în faza de execuție și se estimează că până la sfârșitul anului proiectul va fi finalizat. Se vor realiza mai multe lucrări, printre care un mic loc de joacă (cu leagăne suspendate, plasă de cățărare) la demisol, extinderea zonei de observație, refacerea finisajelor parapeților și a peretului de la demisol cu piatră naturală. De asemenea, va fi refăcut sistemul de iluminat ambiental și se vor monta camere de supraveghere.
Nicu N. Albu (1853-1908) a fost un important om de afaceri și politician român - primar, prefect, deputat, senator, cetățean de onoare (post-mortem) al municipiului Piatra Neamț (1996).
Noua grădină publică de la baza dealului Cozla, ce îi va purta numele, este în plin proces de realizare în spațiul vechii grădini zoologice. Aceasta va deveni un loc valoros dedicat atât comunităţii locale, cât și turiștilor din oraș.
În acest articol găsiți mai multe detalii.
La Piatra Neamț, prima linie ferată a fost construită pentru a lega orașul de Bacău în baza legii din 15 mai 1882 și a fost pusă în circulație în 15 octombrie 1885. Prima gară a orașului fiind numită actual Gara Veche (situată în cartierul cu același nume). Clădirea Gării Vechi a fost ridicată după ce în 1893 se terminase normalizarea liniei Bacău – Piatra Neamț. Inițial, calea ferată a fost construită cu ecartament de 1.000 mm., iar clădirea de călători – inaugurată la 15 februarie 1885, a fost de tipul terminus. Aducerea liniei la un ecartament normal de 1.456 mm a fost realizată de antrepriza inginerului I. Bacalu din Piatra Neamț, iar lucrările au fost conduse de către inginerul Romulus Băiulescu.
Actuala gară Piatra-Neamț a fost inaugurată pe 2 octombrie 1913 și este un important și valoros monument istoric, fiind opera antreprenorului italian Carol Zane, cel care a ridicat și alte construcții în oraș: Teatrul Tineretului, Biserica Precista, Muzeul de Artă și actualul sediu al Muzeului Cucuteni.
Un moment cu adevărat important care a avut în prim-plan Gara CRF Piatra-Neamţ a fost atunci când celebrul cineast Francis Ford Coppola avea să filmeze aici, în anii 2005-2006, mai multe scene din filmul "Tinereţe fără tinereţe''.
Casa Paharnicului din Piatra-Neamț este o cladire cu ziduri masive, pe un singur nivel, construită in stilul arhaic al hanurilor cu curte interioara de secol XIX și adăpostește încă mistere nelămurite nici astăzi de specialiștii sau administratorii nemțeni.
„Casa Paharnicului este cunoscută si sub numele de Hanul Paharnicului, numit astfel după rangul proprietarului, D.C. Gheorghiadis, care conform Foii Oficiale a Principatelor Moldovei din 1853, a fost inaintat spătar, iar mai târziu sedar, stolnic, caminar și paharnic. Acestea erau case vechi, bătrânești, cu parter și etaj, construite după moda veche, cu balcoane și beciuri, cu ogradă încăpătoare, servind mai mult ca depozite de produse. Parterul prezintă un portic din stâlpi masivi și arcade plate de zidărie, ca și beciul în întregime boltit. La etaj regăsim cerdacul, larg și solid, sprijinit de stălpi. Temelia din piatră și zidărie este impresionantă ca grosime. Spațiul interior a suferit compartimentari ulterioare si restaurări, care să corespundă actualului scop comercial”, spune monografistul Mihail Apavalaoaie, intr-un studiu publicat in anul 2005.
Sursa: www.monumenteneamt.ro
